Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Apiterapia, o alternativă a medicinei

Cercetător în domeniul biochimiei şi farmacologiei produselor agricole, dr. Cristina Mateescu, ne-a împărtăşit câteva dintre tainele apiterapiei, fiind şi autoarea unei recente lucrări, intitulată „Apiterapia sau cum să folosim produsele stupului pentru sănătate“.

G.V.: Cum aţi ajuns la apicultură?

C.M.: În anul 1978 am absolvit Facultatea de Biologie în prima promoţie de biochimişti, iar în timpul studiilor universitare m-a atras, pentru lucrarea de licenţă, un studiu asupra albinelor.
Iniţial, am dorit să fac cercetare asupra feromonilor de la matcă. Atunci erau în vogă subiecte ca atractivitatea sau determinarea unor substanţe specifice.

Din păcate, m-am confruntat, la momentul respectiv, cu lipsa reactivilor speciali şi a unei aparaturi care să-mi permită efectuarea unor analize.

Pe ultima sută de metri am schimbat orientarea şi am abordat un subiect nou: polenul recoltat de albine. Am ales să aprofundez unele observaţii asupra proteinelor şi enzimelor din polen. Mi-am pregătit teza, am susţinut-o şi după aceea mi-am căutat de lucru.

Mărturisesc că am avut un mare ajutor în Biblioteca Asociaţiei Crescătorilor de Albine, unde m-am documentat pentru realizarea lucrării. Acolo am cunoscut nişte oameni speciali. După ce m-am văzut cu teza în mână, am venit la profesorul Harnaj şi l-am întrebat dacă nu are nevoie de un biochimist. Era un om cu totul şi cu totul special, i-aş spune un „prinţ“ al apiculturii româneşti.

El m-a îndrumat către doamna Mihaela Şerban, un alt nume mare în apicultura noastră. Astfel am fost acceptată şi am obţinut celebra negaţie, de care aveam cu toţii nevoie pentru Ministerul Învăţământului.

G.V.: Aţi amintit de profesorul Viaceslav Harnaj. Am avut bucuria să lucrez cu dânsul la un documentar şi aşa am aflat că albina românească este cea mai blândă, poate şi cea mai harnică dintre albine. De ce noi, cei care o găzduim în rotundul acesta de pământ, dăruit de Dumnezeu cu toate cele, nu suntem la fel ca ea?

C.M.: Nu cred că toată lumea este la fel. Ţine şi de noi, până la urmă, cât de capabili suntem să înţelegem albina. Pentru că mi se pare un lucru extraordinar să-i înţelegem mesajul. Foarte puţini fac acest lucru.

G.V.: Când înţeapă albina?

C.M.: Albina nu înţeapă niciodată, decât atunci când este provocată. Şi provocarea înseamnă anumiţi stimuli, care o deranjează: fie că este vorba de zgomote sau mirosuri puternice, de vânt, când este agitată sau când n-are „cules“. Albina nu atacă fără motiv.

G.V.: Să discutăm despre Apimondia. Cum ajunsesem în vârful apiculturii mondiale?

C.M.: Întotdeauna, pe plaiurile acestea, apicultura n-a fost doar o ocupaţie, ci şi o tradiţie. În istorie, vom vedea că sunt multe urme care atestă practicarea acestei ocupaţii pe teritoriul nostru.

Scrieri vechi vorbesc despre faptul că albinele erau în patria lor pe aceste meleaguri şi că apicultura s-a dezvoltat odată cu poporul român. Dacă alţii au devenit pescari, pe maluri de ape, noi am dezvoltat apicultura pe aceste plaiuri pline cu flori.

G.V.: Se poate face o legătură între existenţa albinelor şi natura înconjurătoare?

C.M.: Este o legătură fără de care cred că n-am exista. Chiar Einstein, vorbind despre importanţa albinelor pentru umanitate, spunea că, dacă acestea ar dispărea, într-un timp foarte scurt viaţa de pe Terra s-ar sfârşi. De ce?

Albina este principalul polenizator al atâtor sute de mii de specii vegetale. Plantele n-ar mai exista, animalele n-ar mai avea cu ce să se hrănească, iar noi n-am mai avea ce să consumăm. Iată cum s-ar stinge de pe glob tot ce înseamnă viaţă!

G.V.: Cum apreciaţi interesul pentru apicultură în zilele noastre?

C.M.: Apicultura n-ar trebui să se mai practice doar pentru miere şi ceară, ci pentru tot ceea ce înseamnă produs al stupului. Noi, românii, am deţinut rolul de pionieri în a defini ceea ce se numeşte apiterapia, ca ramură adjuvantă sau alternativă a medicinei.

Apiterapia ca ramură a ştiinţelor medicale s-a născut aici, în România. Acest lucru a fost posibil graţie entuziasmului şi ideii pe care profesorul Harnaj a avut-o de a crea la începutul anilor ’70 primul Centru Medical de Apiterapie din Lume. Aici, medici specialişti, alături de farmacişti, biologi, biochimişti, au creat o serie de produse medicamentoase care erau administrate în diferite afecţiuni.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008

Vizualizari: 932



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI