Oameni de nota... 10 - Dr. ing. Dan Ionel

Dan Ionel face parte din casta selectă a hidroamelioratorilor, care cu cinci decenii în urmă, a pornit incredibila operă de „ajustare“ a naturii în folosul omului. El a fost cooptat, cu acte în regulă, în această castă, în vara anului 1972, după ce a absolvit în mod strălucit Institutul Agronomic Bucureşti.

Cei care au pus pariul pe selecţia sa au satisfacţia unei reuşite depline. Sub îndrumarea unor mentori de talie mondială, Dan Ionel pare a fi astăzi printre ultimii „mohicani“ ai ştiinţei şi practicii hidroameliorative.

În pofida unei „fişe profesionale“ impresionante, Dan Ionel, n-a figurat niciodată pe lista demnitarilor agricoli, măcar în domeniul hidroamelioraţiilor. Asta şi pentru că s-a ţinut departe de politic şi foarte aproape de profesia sa.

În fapt, sensul existenţei sale a fost lupta cu vitregiile naturii. Mai exact spus, cu seceta şi inundaţiile. Dizertaţiile sale ştiinţifice pe aceste teme au obţinut calificative maxime. Mult mai importantă este, însă, susţinerea acestora în plan practic.

O parte însemnată a activităţii sale este legată de reabilitarea hidroameliorativă a Insulei Mari a Brăilei. El este martorul înălţării şi căderii acestui ţinut cu valoare de unicat în România.

Este în acelaşi timp printre puţinii specialişti care stăpânesc tainele acestui permietru agricol, supus unor inversiuni hidroameliorative asupra cărora oamenii de ştiinţă au elaborat teorii corecte, dar din motive greu de elucidat, ele nu sunt luate în considerare.

Dacă Insula a devenit în ultimii şapte ani o oază de fertilitate şi productivitate, aceasta se datorează practicienilor de aici şi nicidecum celor care gestionează astăzi problemele agriculturii.

Dan Ionel ar putea face multe destăinuiri asupra intereselor obscure legate de această zonă, dar el se rezumă doar la modul în care a reuşit sau nu să-şi îndeplinească obligaţiile profesionale, a căror susţinere financiară a fost adesea derizorie.

Nu ştim dacă reactivarea sa în structurile zonale ale Autorităţii Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare reprezintă o recompensă a muncii sale de excepţie. Perimetrul irigabil al Sucursalei Teritoriale Argeş – Ialomiţa - Siret, pe care-l gestionează din vara anului 2005, pare a avea o dimensiune fizică impresionantă, dar practic el se reduce la doar câteva micro zone agricole, pentru funcţionalitatea cărora se fac eforturi financiare incredibile.

Puţine sunt cazurile în care apa pompată din Dunăre până la Smirna, bunăoară, „găseşte“ în drum o mână de utilizatori.

Atât de mediatizatele Asociaţii ale Utilizatorilor de Apă îşi materializează existenţa mai mult în rapoartele unor statistici amăgitoare. Practic, cel puţin în momentul de faţă, ele nu au forţa care să le permită luarea unor decizii raţionale.

Această stare de lucruri ar fi doar una din explicaţiile ineficienţei sistemelor de irigaţii din România. Asupra celorlalte, care de fapt sunt şi cele fundamentale, ing. Dan Ionel evită să vorbească. Din motive...

Fire optimistă, Dan Ionel, trăieşte totuşi cu speranţa că va apuca ziua în care pe canalele de irigaţie construite de el şi oamenii lui vor curge miliarde de metri cubi de apă, care să se reverse asupra câmpiilor însetate.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu