Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Vasile Gliga, lutier sau fermier?

Şi una, şi alta, aveam să aflu dintr-o plăcută discuţie purtată nu demult cu domnia sa. Trebuie să recunosc că nu o dată, trecând prin judeţul Mureş, am întâlnit locuri şi oameni care m-au fascinat prin comportamentul faţă de semeni, modul cum gândesc şi respectă lucrul bine făcut.

De această dată m-a atras sunetul viorii, pe care parcă l-am auzit aievea pe Valea Gurghiului, zonă cu un pitoresc aparte, care începe din crestele munţilor şi se termină în oraşul Reghin.

Nu puteam trece şi acum fără să aflu mai multe amănunte despre lutierul Gliga, renumit în mai toată lumea pentru ceea ce face aici, dar şi despre... fermierul Gliga. Nu, nu e o glumă, omul este efectiv îndrăgostit în aceeaşi măsură de pământ, dar şi de animale.

În Reghin, „oraşul viorilor“, a fost înfiinţată de către cel mai dibace lutier român, Boianciuc, prima fabrică de instrumente muzicale din ţară. Se pare că în această zonă se întrunesc toate condiţiile climatice pentru dezvoltarea paltinului creţ, un arbore utilizat la confecţionarea viorilor, dar şi pentru cea a molidului utilizat şi el pentru faţa viorii.

Se spune că până şi maeştrii italieni Stradivarius, Amatti şi Guarnieri ar fi apreciat lemnul de pe Valea Gurghiului datorită rezonanţei deosebite a acestuia.

La Reghin, cum spuneam, l-am cunoscut pe eroul nostru, care conduce „Grupul de firme Gliga“, în cadrul căruia funcţionează renumita fabrică de instrumente muzicale, ce şi-a deschis magazine de prezentare şi desfacere până şi în SUA, Australia şi Japonia.

De la el aflu că, în această zonă, transformarea prelucrării lemnului dintr-o meserie obişnuită în artă a fost făcută prin pasiunea şi perseverenţa câtorva oameni.

„Familiei îi datorez totul“

Pentru Vasile Gliga, afacerea a pornit de la o vioară confecţionată în 1988 acasă, într-o debara, împreună cu soţia lui, Elena. Instrumentul a ajuns la un concurs în Cremona (Italia), patria viorilor. Fiind apreciată, a şi fost vândută ulterior în Austria, iar cu banii câştigaţi şi-a cumpărat o maşină Dacia. Un adevărat succes.

„O vioară se naşte greu – îmi spunea lutierul –, fiecare este unică în felul ei şi niciuna nu sună la fel cu alta. Lemnul necesită o uscare naturală, cam 4-5 ani, după care instrumentul trece prin aproximativ 200 de faze de producţie, majoritatea manuale.“

Familia Gliga a învăţat să cunoască lemnul, să-i simtă pulsaţiile, să-l transforme în tonalităţi diverse, mai întâi ca muncitori necalificaţi la Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului din Reghin – Secţia instrumente muzicale şi apoi, tot aici, ca specialişti timp de 20 de ani.

În 1991 au început activitatea pe cont propriu, cu doar 5-6 muncitori, ajungând acum la un întreg grup de firme în care lucrează aproape 1.000 de angajaţi ce produc aproximativ 30.000 de instrumente pe an, la preţuri cuprinse între 50 dolari (instrumente şcolare) şi 5.000 dolari (viori maestro).

Aproximativ 98% din producţie este exportată, iar din aceasta jumătate ajunge în SUA, prin firma Gliga Violins USA, administrată de fiul cel mare. Celebrul violonist şi dirijor american, Sir Yehudi Menuhin, a primit o vioară Gliga pe care a apreciat-o printr-o scrisoare ţinută la loc de cinste în spaţiul destinat instrumentelor celor mai dragi sufletului său.

Dumitriţa, fiica mijlocie, este directorul de marketing al grupului de firme, iar soţul ei este directorul uneia dintre firme. Mirona, mezina familiei şi campioană naţională la dans sportiv, se ocupă de relaţiile cu clienţii şi participă la târguri internaţionale.

În 1998 s-a înfiinţat clubul „Dansul viorilor“, apoi au fost construite, pe rând, un gimnaziu privat în care învaţă 200 de elevi, o grădiniţă particulară şi chiar un liceu, toate cu profil de dans sportiv şi limba engleză.

În scurt timp acestea au devenit adevărate „fabrici“ de campioni în domeniu, iar Vasile Gliga a fost ales preşedinte al Federaţiei Române de Dans Sportiv, o merituoasă recunoştinţă pentru ceea ce a făcut la Reghin pentru România.

De la viori la agricultură nu-i decât un pas

Se pare că nicio afacere nu are taine pentru Vasile Gliga. Ai crede că e la fel de simplu pentru el să facă viori sau să lucreze pământul şi să crească animale. În agricultură succesul l-a urmărit în tot ce şi-a propus, fiind un concurent de seamă pentru fermierii din zonă.

Despre afacerile din agricultură vorbeşte cu o uşurinţă care i-ar face invidioşi pe mulţi specialişti. Cele 70 ha de livadă cu măr şi prun, 20 ha de viţă-de-vie şi 700 ha teren arabil şi, nu în ultimul rând, 320 de bovine, 700 de ovine şi caprine, precum şi circa 500 de porcine sunt cifre reprezentative pentru a realiza dimensiunea afacerii.

Tenacitatea, perseverenţa, dar şi modestia interlocutorului meu mă determină să-l recomand ca model pentru cei care vor să-şi folosească talentul ca să ajungă în top, dar nu şi pentru cei obişnuiţi cu... tunuri şi miliarde de carton.

Plec din Reghin şi rămân cu sentimentul că am asistat la un concert de viori Stradivarius sau… poate Gliga. Dar şi la un succes în agricultura mureşeană.

Ion Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 7, 1-15 APRILIE 2008

Vizualizari: 3750



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI