Imprimati articolul

Pâinea de Salonta

Copil fiind, priveam cu smerenie spre mama care ,ori de câte ori înainte de-a „începe o pâine“, încrusta pe ea semnul crucii. Adică a mulţumirii aduse lui Dumnezeu pentru darul său natural.

Era vorba, desigur, de pâinea coaptă în cuptorul său arhaic, care nu are astăzi o şansă de a fi agreat de cei care zic că răspund de siguranţa noastră alimentară.

Când braţele ei slăbite de muncă şi trecerea anilor nu au mai avut puterea de a frământa aluatul, a intrat în casa noastră franzela cea de toate zilele. Mama privea spre ea oarecum ciudat şi se rezuma doar în a o felia şi a o pune pe masă.

Asta până într-o zi în care am adus în casă câteva „pite coapte“ în vetrele unei brutării de la fostul CAP Salonta-Bihor. Primul gest al mamei a fost acela de a repeta semnul sacru al crucii. Am întrebat-o atunci: „De ce nu faci acest lucru şi cu franzela?“ Mi-a răspuns abia după ce a tăiat-o în jumătate. „Pruncul meu, crucea se pune doar pe pâinea frământată şi făcută de mâinile omului. Să ţii minte acest lucru.“

După foarte mulţi ani revin la brutăria fostului CAP Salonta, mânat mai ales de amintiri nostalgice. Locul cu pricina este acelaşi, la fel şi pita de Salonta, pe care nu ştiu câte mame mai fac semnul crucii înainte de înfruptarea celor din jurul ei.

Tradiţionala pâine ţărănească de Salonta s-a „modernizat“ doar ca proces tehnic şi „igienic“. Nu şi ca fabricaţie. Noul ei patron, Ioan VESE, a avut demnitatea şi curajul de a păstra vechea reţetă de fabricaţie, care a făcut din pâinea de Salonta un brand ce poate obţine uşor certificatul de produs tradiţional.

După 40 de ani de fabricaţie, pâinea de Salonta, de 3 şi 5 kg, se face şi astăzi doar din făină albă, maia şi puţină drojdie, apă şi sare, coaptă pe cărămidă. Produsul obţinut are o perioadă de garanţie de 4-5 zile, dar pâinea ţinută la rece îşi păstrează proprietăţile până la 7-10 zile.

Investiţiile făcute în brutărie vizau nu atât modificarea tehnologiei tradiţionale de fabricare a pâinii, cât alinierea spaţiilor de producţie la normele europene.

Piaţa neagră a pâinii – o diversiune

Reprezentanţii celor care gestionează produsele panificabile în România acuză adesea concurenţa neloială în sector, cu trimitere directă la micii producători care eludează legislaţia fiscală. La SC „Vespan“ Salonta, aveam să ne convingem că această acuzaţie nu are un fundament real.

Întrebată fiind asupra acestei probleme delicate, doamna Angelica Vese, director cu probleme de marketing, ne-a pus în faţă acte oficiale de control care dovedesc că, practic, nu este posibilă nicio fraudă financiară. Cât priveşte acţiunile de control ce ţin de asigurarea normelor de siguranţă alimentară, acestea depăşesc adesea limita exigenţei.

Ca să nu zicem a normalului. Incredibil, în majoritatea cazurilor, cheltuielile legate de aceste controale sunt suportate de brutăria din Salonta, iar nivelul acestora nu este de ici, de acolo.

Ce-i drept, în ultimul timp aceste controale s-au mai rărit, iar explicaţia ţine tocmai de calitatea de excepţie a produselor realizate aici.

Dovada vine nu numai din partea consumatorilor bihoreni, ci şi a multor cetăţeni din Ungaria, care vin să cumpere pâine de Salonta.

Iosif POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2008

֩ Comentarii