Ceaiurile naturale în meniul zilnic (III)

Anghinarea – plantă cu reale calităţi depurative şi antihepatotoxice. Frunzele (ba chiar şi rădăcinile!), bogate în cinarină şi acizi clorogenici, au acţiune coleretică (de stimulare a secreţiei de bilă) remarcabilă, determinând întărirea funcţiei antitoxice a ficatului.

Administrate oral, preparatele din plantă conduc la dispariţia rapidă a sărurilor şi pigmenţilor biliari din urină, revenirea la normal a culorii materiilor fecale, decolorarea pielii şi creşterea debitului urinar secretat şi eliminat, concomitent cu mărirea concentraţiei ureice.

Concomitent, are loc şi o diminuare a secreţiei de colesterol, cu reducerea riscului apariţiei bolii aterosclerotice. Se opăreşte o lingură de frunze într-o jumătate de litru de apă clocotită, care se îndulceşte cu miere după răcire.

Prima cană se bea dimineaţa, pe stomacul gol, după care se stă culcat pe partea dreaptă timp de circa 30 minute, iar a doua cană se bea în două reprize: jumătate de cană, împărţită în trei, cu câte o jumătate de oră înainte de mesele principale, iar cealaltă jumătate, de asemenea, împărţită în trei, la 15 minute după fiecare masă.

Cura durează 20 de zile, urmate de alte 10 zile în care se dublează concentraţia şi de o pauză de o lună.

Modul de administrare pare complicat, dar rezultatele sunt garantate şi, ceea ce este chiar şi mai important, efectul protector durează chiar şi doi ani.

Armurariul – infuzia preparată din 1-2 linguriţe de fructe recent măcinate la o cană de apă clocotită, din care se beau 2 căni pe zi, prima dimineaţa, înainte de micul dejun, iar ce-a de-a doua, fracţionat, după masa de prânz şi cea de seară, asigură nu numai detoxificarea reală, profundă, complexă şi de durată a ficatului şi a organismului în general, ci şi refacerea celulei hepatice afectate de diverse substanţe nocive (solvenţi organici, medicamente, aditivi alimentari, ciuperci otrăvitoare etc.).

În plus (lucru cu adevărat remarcabil!), silimarina se constituie într-un adevărat scut protector pentru celula hepatică, îmbinând în mod fericit rolul curativ cu cel preventiv.

Trei-fraţi-pătaţi – sub această denumire sunt cunoscute 2 specii înrudite, una exclusiv spontană (Viola arvensis), comună prin culturile de cereale păioase, şi alta mai „rafinată“, uneori chiar şi cultivată (Viola tricolor).

Sub aspect farmacologic, ele pot fi tratate împreună, ambele specii având capacitatea, printre altele, de a retrage din masa umorilor toxinele şi a favoriza eliminarea lor rapidă din corp pe cale gastrointestinală, renală sau prin transpiraţie, fapt ce le face indispensabile în tratamentul complementar al oricărei afecţiuni care presupune, înainte de toate, eliminarea din organism a oricăror substanţe nocive sau potenţial alergene (boli dermatologice, endocrine etc.).

Ca modalităţi de preparare, se poate opta între infuzia simplă (1 linguriţă de plantă/cană, 15-20 minute, 3 căni pe zi) sau cea concentrată (4 linguri/cană, câte o lingură la 3-4 ore).

Lista ar putea continua, dar o parte dintre speciile cu potenţial depurativ vor fi amintite în articolele viitoare, care vor inventaria (sumar!) şi alte plante cu efect emonctoriu: diuretice, laxative, purgative, sudorifice, emetice etc.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu