Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

EDITORIAL - Pădurea şi… uscăturile din preajma ei

Mi-au venit în minte, aşa deodată, cuvintele din titlul de mai sus, deşi gândul îmi era dus la cei ce gospodăresc „aurul verde“ al ţării, acel spaţiu în care ar trebui să intrăm cu sfială şi respect: pădurea. Şi tot în acel moment încercam să rememorez atâtea fărădelegi comise în ultimii ani împotriva pădurii de… prădalnicii tranziţiei cărora nu le-am găsit un cuvânt mai potrivit decât cel inserat mai departe.

Dar cum orice pădure are… uscăturile ei n-ar trebui să ne mai mire abuzurile unora. Dar parcă sunt prea mulţi. Aşa de mulţi în ultima vreme încât, de nu vor fi stăviliţi, riscăm să asistăm la pustiirea şi a ceea ce a mai rămas din codrii României. Nu, nu spun poveşti şi nicio… noutate. Se ştie deja cam câte milioane de hectare din pădurea românilor au fost prădate ilegal sau… cu acte-n regulă. Misiune grea pentru cei îndrituiţi să administreze această bogăţie. Cine sunt ei?

Se vorbeşte adesea despre specialiştii din diverse domenii, rolul şi importanţa lor, condiţiile de muncă şi de viaţă… Dar despre silvicultori? Doar cele câteva reviste de specialitate scot în evidenţă activitatea acestora, deloc uşoară. Din păcate, publicaţiile respective se distribuie cu prioritate în cercul tagmei lor şi „nu fac decât să ne cunoaştem mai bine între noi“ - după cum îmi spunea un angajat al sistemului.

Aşadar, despre silvicultori în lumea de dincolo de domeniul în care-şi desfăşoară activitatea şi unde se regăsesc de-acum actualii proprietari de păduri din sistemul privat, nu se ştiu prea multe. S-ar cuveni să-i cunoaştem mai bine. Nu de alta, dar sunt oamenii de lângă noi, prietenii care pot prin priceperea lor să contribuie substanţial la a ne asigura un climat mai bun, un aer mai curat şi, pe deasupra, materia primă pentru atâtea lucruri ce se fac din lemn. Să nu mai vorbim de nenumăratele produse naturale ce le oferă flora şi fauna din pădure ce completează noianul de bogăţie oferită de aceasta. Este doar necesar s-o îngrijim şi s-o apărăm.

În ceea ce ne priveşte ne facem datoria, ca publicaţie ce are în preocupări, printre altele, şi activităţi specifice silviculturii, dar şi mediul, viaţa din spaţiul rural, cu toate ale ei, să prezentăm specialistul din domeniu - aşa cum am făcut-o în nenumărate rânduri -, preocupările, îndatoririle personalului silvic, dar şi obligaţiile celor ce au intrat în posesia unor suprafeţe de păduri. Pentru că nu sunt puţine, iar nerespectarea lor poate avea consecinţe dintre cele mai nefaste asupra codrilor ţării, mediului şi nu în ultimul rând asupra indivizilor certaţi cu legea sau necunoscători ai acesteia.

Din lipsă de spaţiu n-o să spun acum decât că silvicultorul nu este doar „paznicul“ pădurii, el este absolventul uneia dintre cele mai grele facultăţi, care, odată ajuns în codru - dacă pot spune aşa - depune în sinea sa, dar şi în faţa naţiunii din care face parte un jurământ nescris. Un jurământ ce-l leagă de faptele înaintaşilor săi şi-l obligă în acelaşi timp să apere cu toată fiinţa sa pădurea, să renască prietenia dintre om şi codru.

Fie ca vrerea sa să se împlinească, spre binele nostru şi al urmaşilor noştri!

I. BANU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2008

Vizualizari: 2019



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI