Imprimati articolul

SPERANŢA-N ÎNVIERE

Vândut de Iuda Iscarioteanul,
Prin strâmbă judecată condamnat,
Ce chin cumplit, batjocură, hulire,
Dumnezeiescul Fiu a îndurat!

I-au pus pe umeri crucea grea ca plumbul,
Cu spini încoronat-au fruntea Sa,
I-au dat să bea în loc de apă – fiere,
Sub bice-ntregu-I trup îi sângera…

L-au chinuit, L-au răstignit pe cruce,
Dar n-a putut să-L stingă crima lor,
Căci Cel de Sus, Prea Bunul Său Părinte,
L-a ridicat din morţi, biruitor!

Veniţi şi voi, acum, în noaptea sfântă
De Paşti, către biserica din sat,
Să luăm cu toţii din altar lumină
Şi să cântăm „Hristos a înviat!“

Veniţi să înălţăm adânca rugă
Spre Fiul şi spre-al lumii Creator
Să dăruie speranţa Învierii
Şi-acestei ţări, acestui biet popor!

Căci iudele, caiafele, tâlharii,
Ne-au pus în lanţ, la sânge ne-au prădat,
Iar glia noastră nu mai are vlagă
Să dea, ca altădată, rod bogat.

De ani şi ani urcăm către Golgóta
Încovoiaţi sub crucea crudei sorţi,
Nu mai avem nici lacrimi ca să plângem,
Suntem mai mult de jumătate morţi.

Tu, Doamne, Dumnezeule din ceruri,
Şi Tu, Iisuse, Fiul Său iubit,
Nu ne lăsaţi în gheara deznădejdii,
Daţi-ne semn că nu ne-aţi părăsit,

Că va veni şi ziua Învierii
Acestei ţări, acuma la pământ,
Când îi vor creşte áripi largi de vultur
Şi va putea să-şi ia din nou avânt!

Gelu Oproiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 8, 16-30 APRILIE 2011

֩ Comentarii