Botiza, cartea de vizită a maramureşenilor

Greu mai întâlneşti astăzi în România un loc în care timpul nu şi-a lăsat amprenta peste tradiţiile şi obiceiurile populare, timp care, în mod firesc, aduce tehnologie, evoluţie dar totodată şi cruda uitare.

Eram copil când, trecând prin Maramureş în prag de sărbătoare, am avut ocazia să văd sătenii îmbrăcaţi aşa cum numai prin muzee mai întâlneşti astăzi. Modul lor de a grăi, îmbinat armonios cu portul popular şi cu felul în care îşi orânduiau activităţile astfel încât de la mic la mare fiecare să fie de folos gospodăriei, mi-au încântat sufletul şi cred că mi-au marcat şi traiectoria.

La Botiza, fizic vorbind, n-am ajuns zilele acestea, dar imaginea păstrată din copilărie într-un loc ascuns din mintea mea s-a reconturat în urma unei discuţii purtate cu primăriţa de aici, doamna Ioana Trifoi. Cu bune, cu rele, cu toate câte le-am aflat despre această comună care poate nu ar fi la fel dacă nu ar fi cârmuită de o femeie cu un suflet atât de nobil, mi-am dat seama că puţine locuri mai sunt astăzi ca Botiza în România.

Aşezată în centrul Maramureşului istoric, loc din care polarizează puncte importante de atracţie turistică, cum sunt Biserica din lemn, Mănăstirea de maici, izvoarele cu apă minerală şi termală şi peşterile din calcar, Botiza este locul în care lumea modernă se contopeşte cu cea arhaică, desprinsă parcă din alte vremuri.

Peisajele superbe şi potecile ce merg de-a lungul pădurilor vin să întregească acest peisaj mirific. An de an, turişti din ţară dar şi din Europa vin aici pentru a se regăsi. Fascinaţi de frumuseţea locului, dar şi de serviciile serioase oferite, toţi cei care ajung la Botiza revin cu plăcere, aducându-şi cu ei şi cunoscuţii.

Tocmai de aceea principala preocupare a primăriţei este de a păstra şi promova locul cu care au fost înzestraţi, tradiţiile şi obiceiurile atât de valoroase şi care prin alte părţi sunt pe cale de dispariţie. Cu timpul, localitatea a ajuns să fie cunoscută şi în străinătate, unde doamna Trifoi a avut grijă să o promoveze în faţa primarilor din alte comune, profitând de toate mijloacele posibile şi mai ales de funcţia pe care o îndeplineşte la Bruxelles, aceea de membru supleant în Comitetul Regiunilor.

În 1996, doamna Ioana Trifoi a devenit primar. Astăzi se află deja la al patrulea mandat şi se mândreşte că a învins mereu în lupta cu bărbaţii, iar faptul că este o femeie de ispravă o dovedeşte şi alegerea oamenilor din localitate.

Dascăl de profesie şi absolventă de Drept, domnia sa şi-a stabilit priorităţile pornind de la profilul turistic al zonei în care se află comuna. Condiţia de bază, fără de care primăriţa a considerat că nu poate porni la drum, era apa. Astfel, din 1999 toată comuna se bucură de alimentare cu apă potabilă, adusă prin cădere tocmai din creierul munţilor.

Cea mai mare durere a primăriţei o reprezintă cele două drumuri judeţene care se află într-o stare deplorabilă şi ale căror gropi au menirea de a mai frâna din elanul turiştilor mai ales nemţi şi olandezi care preferă să se deplaseze în zonă cu maşina.

De patru ani, doamna primar se chinuieşte să rezolve ceva în această privinţă dar, nefiind vorba de drumurile comunale, eforturile i-au fost mereu zădărnicite. „Oamenii care vin nu înţeleg ce caută asemenea drumuri într-un loc atât de frumos şi bineînţeles că vina este îndreptată asupra primarului...

Dacă erau drumuri comunale, le puteam amenaja prin SAPARD sau alte proiecte de finanţare pentru mediul rural dar, fiind drumuri judeţene, nimeni nu şi-a îndreptat atenţia asupra lor, deşi Botiza este o carte de vizită nu numai a judeţului Maramureş, ci a întregii ţări.“

În plus, Botiza a fost de două ori călcată de inundaţii care au lăsat în urma lor case, drumuri şi poduri distruse. „Am făcut tot ce era omeneşte posibil pentru a repara aceste distrugeri. Au fost reamenajate prin forţe proprii câteva căi de acces, drumuri, uliţe şi poduri, iar până de curând s-a derulat prin Apele Române un proiect de consolidare a malurilor râurilor Sasu şi Băiţa.“

Vorbind tot de suferinţele unui primar, şi nu unul oricare, ci o femeie cu simţuri deosebite, mai ales când vine vorba de cei nevoiaşi, doamna Trifoi şi-a dorit mult să facă ceva pentru această categorie socială.

Astfel, în comuna Botiza a fost inaugurat în urmă cu patru ani primul centru social multifuncţional din mediul rural al judeţului Maramureş, destinat copiilor defavorizaţi şi femeilor victime ale violenţei în familie.

Copiii care vin aici provin din familii cu probleme şi sunt sprijiniţi şi îndrumaţi să meargă la şcoală. Centrul, denumit „Ionică“, amenajat într-o aripă a Căminului cultural, a fost realizat pe baza unui proiect implementat de autoritatea locală, în parteneriat cu biroul Maramureş al Fundaţiei Române pentru Copii, Comunitate şi Familie şi cu Fondul Român de Dezvoltare Socială. În prezent, centrul nu mai beneficiază decât de sprijinul autorităţii locale, dar şi de ajutorul unor primari cu dare de mână din câteva comune din Olanda şi Danemarca.

Vorbind despre meseria pe care cu atâta dibăcie o practică parcă de când lumea, doamna primar spune că se regăseşte în tot ceea ce face, iar faptul că este femeie o ajută mult. „Cred că noi, femeile, avem nişte calităţi aparte... din lucruri mici făurim mari realizări. Prin afinităţile sufleteşti, prin modul de a-i aborda pe oameni şi de a-i aduce în jurul nostru reuşim să realizăm tot ce ne propunem. Pentru că nu vreau să–i dezamăgesc pe cei care mi-au acordat încrederea lor, vreau să fac tot ce se poate pentru a transforma Botiza într-o adevărată localitate europeană.“

Din vremuri străvechi, oamenii din Botiza, localitate destul de săracă de altfel, s-au ocupat de minerit, exploatarea lemnului, culesul fructelor de pădure şi mai puţin de agricultură, pentru că terenul care nu este împădurit nu este de cea mai bună calitate. Întrucât Botiza se întinde pe dealuri, aici nu se pot obţine decât cartof şi fân.

După disponibilizările din sectorul de minerit, activitate specifică zonei în trecut, bărbaţii s-au apucat de creşterea animalelor, în special vaci, oi şi cai de tracţiune.

De necrezut este faptul că femeile se mai ocupă încă de o veche îndeletnicire, vopsitul vegetal al ţesăturilor şi covoarelor de lână, renumite atât în ţară cât şi în străinătate. Ele nu sunt apreciate doar pentru faptul că nu conţin substanţe chimice (doar extracte din plante), ci şi pentru modelele deosebite ale ţesăturii.

De asemenea, o mare parte dintre femeile din Botiza merg să muncească în agricultură, cu contracte determinate în Germania. Adevărul este că foarte puţini sunt cei care se stabilesc în afara graniţelor, cei mai mulţi preferând să se întoarcă şi să investească în gospodării şi pensiuni agroturistice. „Astăzi, la Botiza se găsesc peste 60 de pensiuni clasificate care întrunesc servicii serioase şi ai căror administratori sunt şcoliţi în promovarea turismului rural“, ne spune cu mândrie doamna primar.

Bucuria ei, un alt prilej de mândrie, o reprezintă ansamblul de copii „Ruguţu“, care anul acesta, în prima zi de Paşti, va reprezenta ţara noastră într-un spectacol organizat la Bruxelles, apariţie pentru care s-a zbătut aşa cum bănuiţi... neobosita doamnă primar.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu