Imprimati articolul

Ce mai faceţi, domnule...
Dumitru MOIANU?

Cei care-l cunosc spun despre el că este un mare economist, un îndrăgostit de meserie, un om care şi-a clădit viaţa pe cinste şi profesionalism.

Să-l cunoaştem mai îndeaproape...

S-a născut în anul 1927, în comuna Bălăneşti, judeţul Gorj. A absolvit Facultatea de Finanţe şi Credit a ASE Bucureşti, în 1953. La terminarea facultăţii a lucrat în Ministerul Finanţelor. De aici a fost promovat ca secretar general în Ministerul Agriculturii – Departamentul Agriculturii de Stat –, răspunzând de problemele economico-financiare.

Timp de 10 ani, el s-a dovedit a fi un fel de reformator economic, aducând o contribuţie deosebită la reorganizarea şi modernizarea agriculturii de stat, la rentabilizarea ei, introducând în unităţile agricole de stat disciplina financiară, preţul de cost.

Ca răsplată pentru munca depusă, în 1973 a fost numit Ambasadorul României în Republica Columbia, Ecuador şi Panama, cu sediul la Bogota.
După terminarea misiunii, în 1979, a lucrat în Administraţia centrală a Băncii Agricole până în 1997, când s-a pensionat.

Ca un fel de învăţăminte

– Aţi trecut prin multe în viaţă, cu amintiri şi împliniri, satisfacţii, cu numeroase învăţăminte. Ce ne puteţi spune în legătură cu aceste lucruri?

– Ca amintiri plăcute aş aminti două lucruri care mi s-au întipărit în minte: la Ministerul de Finanţe am învăţat cum trebuie să fii disciplinat, harnic şi conştiincios, iar în agricultura de atunci m-au impresionat hărnicia oamenilor, profesionalismul şi dorinţa de a munci mai bine. Când era nevoie, oamenii se trezeau cu noaptea-n cap pentru a termina lucrările la termen. Nu rămânea nicio tarla nelucrată.

În agricultura de stat m-a marcat pentru toată viaţa perioada de după 1960, până prin 1970, când s-a reorganizat activitatea după modelul ţărilor cu agricultură avansată, îndeosebi cea americană. Atunci s-au înfiinţat şi în România primele ferme agricole de tip capitalist.

A fost perioada cea mai fertilă din istoria Gostatului prin înfiinţarea unui sistem de agricultură de tip integrat. În acea perioadă au luat naştere primele complexe de creşterea porcilor, păsărilor, bovinelor, precum şi sectoarele de industrializare a producţiei agricole.

Profesionalismul de atunci

– Dar la nivel central, cum era organizată activitatea?

– Trebuie să vă spun, în primul rând, că întregul personal din cadrul Departamentului Agriculturii de Stat, deci şi a Ministerului Agriculturii, era alcătuit numai din oameni de meserie, buni profesionişti, cu studii superioare, ambiţioşi, cu dăruire. Aş aminti că în sectorul economic aveam oameni „de pus pe rană“: Mailat, la financiar, Anghelina, la preţul de cost, Ciobotaru, la contabilitate, Pelin, la plan, Şmina la muncă şi salarii.

În căutarea leacului liniştii

– Ce mai faceţi acum, cu ce vă „lăudaţi“?

– Trăiesc din amintiri şi nu găsesc leacul de a mă linişti. Cum se spune, „mi-e o ciudă de mor“, nu cred că-mi va trece vreodată. Ce s-a întâmplat cu agricultura e o crimă şi văd că nu răspunde nimeni pentru dezastrul care s-a produs. Mă consolez pentru această supărare în satul natal, unde am o mică gospodărie. E un loc cu o privelişte de basm şi mai fac plimbări, mai stau la taifas, mai scriu. Am doi nepoţi – o fetiţă şi un băiat, de 4 şi 5 ani – care mă „înnebunesc“ de plăcere.

Teodor MARIAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2010

֩ Comentarii