Imprimati articolul

Din enciclopedia naturii

Cel mai mare ţinut mlăştinos din lume are o suprafaţă aproximativă cu cea a Angliei. Pantanal este o regiune din America de Sud, care acoperă între 140.000 şi 195.000 kilometri pătraţi. Această zonă este recunoscută ca fiind cea mai mare întindere de sol spongios. Mai bine de 80% din câmpiile Pantanalului sunt inundate în sezonul ploios. În acest habitat mlăştinos trăiesc aproximativ 650 specii de păsări şi până la 300 specii de peşti. Tot aici creşte şi splendidul nufăr Victoria, ale cărui frunze pot ajunge până la 2 metri. Frumuseţea lui este unică, iar florile parfumate şi colorate în nuanţe intense au un diametru de până 0,40 m. Apa dulce pe Terra reprezintă doar un procent de 3%. Oamenii de ştiinţă au stabilit că lacurile au de 20 de ori mai multă apă dulce decât râurile.

Amazonul, al doilea fluviu ca lungime din lume, este cel mai mare curs de apă dulce de pe Pământ. Acesta colectează o treime din râurile Americii şi transportă anual un milion de tone de sedimente. În apele lui trăiesc aproximativ 3.000 specii de peşti, printre care şi delfinii de apă dulce. Deşi aproape deloc graţioase, morsele sunt nişte vieţuitoare ce impun respect prin dimensiunea lor impozantă. Un exemplar ajuns la maturitate poate atinge trei metri jumătate lungime şi aproape două tone greutate. Cu toate că la prima vedere morsele par nişte animale foarte greoaie, sunt nişte înotătoare foarte agile. În mai puţin de zece minute, acestea se pot scufunda la o adâncime de 76 de metri. Simţurile sunt atât de ascuţite, încât pot detecta pe fundul apei, acolo unde vizibilitatea este aproape zero, obiecte sau vieţuitoare de dimensiunea unei monede.

Morsele se dovedesc a fi nişte părinţi foarte devotaţi. La naştere, puii lor au aproape un metru şi au deja capacitatea de a înota. Rămân alături de mamele lor vreme de trei ani. Oamenii de ştiinţă spun că morsele pot trăi până la 50 de ani. Furnicile legionar sunt nişte vieţuitoare de mici dimensiuni, dar care au însă o putere incredibilă, dată de unitatea lor. Întâlnite îndeosebi în pădurile din Costa Rica, furnicile legionar sunt considerate spaima regiunii. Acestea se stabilesc într-o anumită zonă, unde practic devastează solul pe o suprafaţă de câţiva kilometri. Pentru a satisface insaţiabilitatea tuturor membrilor este nevoie de aproape 30.000 de victime pe zi. Atunci când nu mai au cu ce să se hrănească, pornesc într-o migraţie absolut uimitoare. În această călătorie, larvele sunt cărate în spate de aşa-zisele furnici cărătoare. Sunt ca o armată, în care fiecare are rolul său bine stabilit. Deşi sunt aproape oarbe şi surde, furnicile legionar comunică foarte bine prin pipăit şi semnale chimice.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010

֩ Comentarii