Imprimati articolul

După un an agricol dificil se speră într-unul mai bun

Ministrul Valeriu Tabără vrea aproape imposibilul:

- să reinstaureze profesionalismul;
- să asaneze climatul moral din agricultură.

Prima şi cea mai importantă dintre ambiţiile ministrului Tabără este asigurarea resurselor financiare capabile să asigure dezvoltarea normală a sectorului agroalimentar. Marea şansă stă în faptul că ministerul intră în 2011 cu cel mai bun bilanţ financiar. Dacă în 2010, mai mult de două miliarde lei au fost cheltuite pentru plata unor datorii restante din 2009, acum există şansa reală ca ministerul să pornească în noul an agricol fără datorii. Asta înseamnă că toate cele 150 milioane lei ce ar putea fi alocate prin bugetul pe 2011 se vor duce direct la producătorii agricoli pentru sprijinirea financiară a activităţii productive.  Un al doilea semnal pozitiv ţine de pregătirea noului an agricol. A fost o toamnă grea din punct de vedere climatic, dar însămânţările întârziate au şansa de a fi salvate de clima nesperat de favorabilă din această toamnă. Fapt este că fermierii care au respectat regulile agrotehnice sunt în situaţia de a-şi vedea speranţele împlinite.

Spre deosebire de bugetul pe 2010, sprijinul financiar pe 2011 creşte în dimensiune, el putând atinge o cifră de 150 milioane lei, bani care acoperă aproape toate cheltuielile şi cerinţele producătorilor agricoli. La alocaţiile bugetare se adaugă cele europene, care în cazul plăţilor la hectar ar putea creşte de la 130 la 170 euro/ha. Optimismul ministrului Valeriu Tabără este unul moderat şi el ţine de imobilismul unor structuri centrale din subordinea domniei sale. Referirile directe ale domniei sale vizează activitatea din interiorul Agenţiei Domeniilor Statului şi ale gestionării sistemului de îmbunătăţiri funciare. Dacă, pe ansamblu, celor care răspund de gestionarea fondurilor europene destinate sprijinului la hectar nu li se pot face reproşuri prea mari, altfel stau lucrurile în cazul Agenţiei de implementare a investiţiilor pentru dezvoltarea şi modernizarea sectorului agricultură.

− Domnule ministru, cum a fost anul agricol 2010 şi cum credeţi că va fi 2011?

− În 2010 am pornit greu încă din toamna 2009. S-a însămânţat într-un ogor uscat, după
care, ce-i drept, au venit ploile, favorizând răsărirea. Când se credea că totul e în regulă, plantele au avut de suferit de pe urma şocurilor de temperatură, care au continuat până la sfârşitul primăverii. Plantele au rezistat, dar s-au produs pagube mai ales în plantaţiile pomicole şi viticole. La seceriş am fost bucuroşi că recolta părea suficientă, dar până la urmă am constatat că o bună parte din grâu nu era panificabil. Peste toate s-au aşternut perturbaţiile pieţei. Cei care au avut de suferit au fost fermierii, mai ales cei care au vândut grâul bun direct din lan. Până ca preţurile să revină la normal, foarte mulţi fermieri nu mai aveau ce vinde. Din păcate, aşa se întâmplă în fiecare an şi asta pentru că majoritatea agricultorilor nu sunt pregătiţi pentru piaţă.

Nevoia de asociere în organizaţii profesionale

− Când şi cum vor scăpa fermierii de această poziţie jenantă în care se află pe piaţă?

− Doar atunci când formele asociative vor deveni dominante, iar în fruntea organizaţiilor profesionale se vor afla oameni ce stăpânesc legile economiei de piaţă. Asta nu numai la nivel central, ci în fiecare zonă agricolă. Acolo jos trebuie găsite mijloace prin care oamenii să înveţe legile managementului şi marketingului performant.

− Până mai ieri dispuneam de un corp de specialişti care s-au implicat în predarea unor asemenea lecţii: de ce am renunţat la ei?

− Nici acum nu îmi dau seama dacă din prostie sau din interese meschine. În agricultura românească, dominată de gospodării unde nivelul de cunoştinţe este mediocru, calea spre agricultura adevărată obligă la o asistenţă tehnică totală şi performantă. Acum nu ne rămâne decât să reparăm ce am stricat, implicând în acest demers specialiştii care vor funcţiona în interiorul viitoarelor camere agricole.

– Domnule ministru, multă lume este conştientă că şansa ieşirii din impas stă în unire, sub diferitele ei forme: asociere, cooperativizare, arendare sau concesionare. Statistic vorbind, în anul de referinţă 2010 aceste forme de organizare, în loc să crească în dimensiune, au scăzut.

– Dacă analizăm lucrurile la nivel central sau sectorial, atunci totul pare în regulă. În România sunt prezente toate structurile europene. Nu există sector care să nu fie reprezentat de organizaţii profesionale. Puţine sunt însă cele care au reuşit să adune în jurul lor o masă suficientă de producători viabili. Marea masă a agricultorilor rămâne în afara acelor structuri eligibile îndreptăţite să beneficieze de sprijin bugetar sau european. Vorbind despre acest ajutor, precizez că regulile europene, dar şi cele naţionale sunt extrem de dure. Cei care le încalcă pot intra chiar sub incidenţa Codului Penal.

– Corect şi adevărat ce spuneţi, dar finanţiştii, cu precădere, afirmă că sectorul agroalimentar conduce în topul evazioniştilor.

– Ei trebuie să dovedească acest lucru, nu numai să acuze. Evaziune fiscală există şi, ca arie de răspândire, cuprinde majoritatea sectoarelor agricole. Dar cine se face vinovat de acest flagel, dacă nu cei care au datoria să impoziteze tot ce se mişcă pe piaţa agroalimentară? Adevărul este că actuala politică de fiscalizare se află într-o oarecare eroare, ca să nu spun mai mult. Nu poţi să-l pui pe producătorul mic în aceleaşi condiţii de fiscalizare cu unul care produce bere sau vinde mititei. În atare condiţii, este greu să găseşti o justificare a preţurilor în faţa cumpărătorului sărac. Şi, din nefericire, aceştia sunt din ce în ce mai mulţi.

Mulţi acuză scumpirea nefirească a alimentelor. Au dreptate, dar ei nu ştiu că aceasta nu vine din interiorul producătorilor de materie primă. De la fermă şi până la cumpărători preţul alimentelor adeseori se dublează şi chiar se triplează. Disputa agricultorilor cu intermediarii şi comercianţi este pe cât de dură, pe atât de neeficientă. Protocoalele semnate cu ei sunt simple hârtii fără valoare. Până să ne aliniem şi din acest punct de vedere la politica europeană, noi ne vedem obligaţi să luptăm pentru a înlătura o politică naţionalizată pusă în slujba unor grupuri de interese.

Un buget dătător de speranţă

– Proiecţia bugetară pe 2011 este de acum încheiată. Bugetul vehiculat vă satisface?

– Noi vom solicita guvernului şi parlamentului un buget agricol în valoare de 150 milioane lei. Dacă vom obţine aceşti bani, vom fi în măsură să acoperim toate cheltuielile agriculturii în anul ce vine. Distribuirea acestor sume în teritoriu se va face prin organizaţiile profesionale. Cei care şi-au făcut temele vor încasa aproape tot ce au solicitat. Ceilalţi vor critica mereu că nu au bani. Dar asta este vina lor. La execuţia bugetară pe 2011 se adaugă sprijinul european. Pot să spun că în 2011 sprijinul pentru plăţile la hectar va creşte de la 130, la 170 euro, din care 100 euro reprezintă contribuţia UE. De un sprijin important vor beneficia şi crescătorii de animale, precum şi celelalte sectoare agricole.

Marea restructurare administrativă

– Care dintre structurile actuale rămân, care se restructurează, care dispar, domnule ministru?

– De cea mai mare actualitate este înfiinţarea camerelor agricole. În jurul lor vor funcţiona toate celelalte structuri agricole din teritoriu.

– Vor fi ele în măsură să rezolve problemele agriculturii?

– Eu cred că da. La început va fi greu, dacă nu foarte greu. Dacă vom reuşi însă să atragem în interiorul acestei instituţii cele mai reprezentative valori, atunci peste trei, patru ani faţa agriculturii va fi alta.

– Vă referiţi desigur la valorile profesionale autentice…

– Dar şi la cele morale, de care se leagă instituirea climatului de cinste. Am în vedere în primul rând fermierii performanţi care să garanteze gradul de credibilitate. Mă gândesc mai ales la consultanţii care au pus umărul la pregătirea profesională a unui număr impresionant de fermieri şi ţărani simpli. Avem obligaţia profesională şi morală să-i atragem de partea noastră, pentru că ei sunt cei care stăpânesc la această dată tot ce este legat de propagarea progresului tehnic şi economic.

ADS, în pragul dizolvării

– Domnule ministru, gurile rele spun că una dintre instituţiile aflate în subordine, Agenţia Domeniilor Statului, nu aduce nici măcar un venit cât să plătească despăgubirile pe care le plăteşte în procesele pierdute în instanţă…

– Vreau să precizez din capul locului că de mai mulţi ani încoace ADS a devenit o instituţie care aduce statului doar pagube. Convingerea mea este că nimeni nu ştie care este starea de productivitate a patrimoniului financiar pe care ar trebui să-l gestioneze. De la o vreme, ea a devenit o instituţie care plăteşte penalizări, inclusiv celor care o prădează.

Nu doresc să mă exprim asupra deficienţelor şi abuzurilor comise de oamenii care au avut şi au în răspundere gestionarea patrimoniului ADS. Deocamdată, eu am decis să se facă nişte analize privind situaţia din interiorul acestei instituţii spre a stabili mai ales modul în care ar trebui să funcţioneze. Oricum, restructurarea trebuie finalizată foarte rapid, probabil începând chiar cu prima lună din 2011. Ceea ce pot să spun este că sunt decis să aduc ADS în interiorul şi subordinea directă a Ministerului. În noua formă de organizare, ADS nu va mai fi o a doua direcţie juridică a ministerului care să fie prezentă mai mult în sălile tribunalului decât pe terenurile pe care ar trebui să le gestioneze.

ANIF, în criză de management

– Afirmaţi, dle ministru, că actuala criză a ANIF nu este cauzată de lipsa banilor, ci de managementul defectuos.

– O discuţie de fond pe această temă este extrem de dificilă. Ordonatorii de fonduri bugetare susţin că bani au fost, dar nu au ajuns unde trebuie. Adevărul este undeva la mijloc şi rămâne să vedem unde s-a greşit şi mai ales ce trebuie să facem pentru a exploata suprafeţele care pot fi irigate eficient. Nu pot spune acum câţi oameni vor fi disponibilizaţi de la ANIF dar, în mod obligatoriu, cei care rămân nu vor mai fi funcţionari, ci oameni de teren. Acolo unde se irigă este nevoie de specialişti adevăraţi, care să rezolve problemele mari, de oameni care ştiu să conlucreze cu fermierii. Este inadmisibil ca în agricultura românească, care dispune de o reţea funcţională de cel puţin 1,5 milioane hectare, să se irige până în 200.000 hectare.

– Vă mulţumim, domnule ministru.

Au consemnat I. Banu, I. Pop
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 23, 1-15 DECEMBRIE 2010

֩ Comentarii