Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Eroziunea hidrică, marea problemă a solurilor din judeţul OLT

Acest articol îşi propune să vă prezinte câteva probleme legate de eroziunea solului şi a măsurilor ce se impun pentru controlul şi combaterea acestor fenomene deosebit de grave ce se dezvoltă pe teritoriul agricol din judeţul Olt precum şi pe tot teritoriul ţării noastre. 

Modelarea actuală a teritoriului judeţului Olt este determinată în primul rând de activitatea intensă a apelor provenite din ploi, mai ales ploi torenţiale ce se scurg cu rapiditate pe versanţi şi în albiile torenţiale. 

Zona dealurilor piemontane ce include o parte din piemonturile Olteţului şi Cotmeanei, prezintă cel mai mare potenţial de modelare actuală a reliefului din cuprinsul judeţului, impus de frecvenţa mare a versanţilor cu înclinări mari şi de existenţa rocilor friabile, puţin rezistente la eroziune. Procesele geomorfologice îşi accentuează activitatea de modelare, ajungând până la degradarea terenurilor pe suprafeţele lipsite de vegetaţie. Acestora li se adaugă ravenarea, proces deosebit de activ îndeosebi la obârşiile văilor torenţiale, unde, în timpul averselor de ploaie, contribuie la retragerea regresivă a râpelor de obârşie, ce înaintează pe podurile interfluviale cu circa 2 m anual.

În Câmpia Romanaţi procesele de eroziune sunt mult mai reduse, ele fiind localizate în cursul superior al pâraielor ce fragmentează terasele Oltului şi pe versanţii văilor Teslui, Geamartălui şi Olteţ. În lungul luncilor şi al albiilor minore ale aceloraşi văi predomină procesele de colmatare puse în evidenţă de apariţia bancurilor aluvionare ale despletirilor şi deselor schimbări de cursuri în urma viiturilor. Lunca Dunării şi Lunca Oltului Inferior sunt supuse atât proceselor de aluvionare, materialele provenind fie din eroziunea versanţilor fie din aporturile proprii ale râurilor din timpul revărsărilor, cât şi proceselor de eroziune, întâlnite îndeosebi în lungul malurilor Dunării şi Oltului.

La nivelul judeţului Olt aproximativ 97.102 ha de teren agricol sunt afectate negativ într-o măsură mai mare sau mai mică de fenomene nefavorabile: eroziune, sărăturare, alunecări de teren, exces de umiditate, eflaţie.

Suprafeţele de teren afectate de eroziunea de suprafaţă ocupă aproape 15.500 ha şi se găsesc răspândite în partea nordică a judeţului Olt, în special pe versanţii care mărginesc văile principalelor cursuri de apă, iar cele afectate de eroziunea de adâncime prin eflaţie ocupă o suprafaţă de 6.200 ha, acestea aflându-se în zona nisipurilor mobile Ianca, Potelu, Ştefan cel Mare. Suprafeţele afectate de exces de umiditate sunt răspândite sporadic pe aproximativ tot cuprinsul judeţului, însumând cca. 3.550 ha.

Eroziunea solului se poate combate numai prin acoperirea solului cu vegetaţie, astfel încât să reducă energia cinetică a ploilor, apropiind-o până la valoarea de ,,0“ şi, în acelaşi timp, să reducă curgerea apei pe versanţi, obligând apa să intre în profunzimea solului pentru a se reface rezervele de apă din pânzele freatice. În funcţie de nivelul de protecţie pe care-l oferă solului după anumite modele antierozionale specifice judeţului Olt, plantele cultivate se clasifică în următoarele categorii:

• foarte bune protectoare - gramineele şi leguminoasele perene;
• bune protectoare - cereale păioase (grâu, orz, ovăz, mei, iarbă de Sudan etc.);
• mediu protectoare - leguminoase anuale (mazăre, măzăriche, soia, fasole etc.);
• slab protectoare - culturi prăşitoare (porumb, floarea-soarelui, cartofi, sfeclă de zahăr, dovlecei, viţă-de-vie etc.).

Ing. Daniel Nijloveanu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2011

Vizualizari: 870



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI