Micoplasmozele  păsărilor, boli declanşate de factori favorizanţi

Micoplasmozele păsărilor sunt boli infecţioase produse de germeni din genul Mycoplasma, care afectează în special aparatul respirator la găini şi curci, determinând micoplasmoza respiratorie aviară cunoscută şi sub denumirea de boala respiratorie cronică. Aceasta se caracterizează clinic prin semne respiratorii cronice: tuse, raluri traheale, urmate de întârzieri în creştere a tineretului aviar, slăbirea progresivă a găinilor adulte, scăderea producţiei de ouă şi prin diferite leziuni interne: aerosaculite, pericardite, perihepatite, pneumonii, salpingite etc.

Boala apare cu incidenţă mai redusă la fazani, bibilici, prepeliţe, păuni, porumbei.

Principalele surse de infecţie

Păsările bolnave, convalescente şi cele cu infecţii inaparente care poartă germenii în aparatul respirator sunt cei mai importanţi vectori de răspândire ai bolii. Micoplasmele sunt eliminate în mediul exterior prin jetaj şi aerosoli care contaminează aerul din adăposturi, contribuind la îmbolnăvirea păsărilor sănătoase. Micoplasmele se transmit şi prin ouă care se contaminează în timpul formării lor în oviductul păsărilor, puii fiind astfel infectaţi încă din momentul ecloziunii. Un rol mai redus în transmiterea bolii îl au apa, furajele şi adăposturile contaminate.

Simptomatologie

Semnele clinice ale bolii se manifestă în funcţie de specie, vârstă şi de localizarea procesului inflamator. Astfel, la puii de găină până la vârsta de 3 luni predomină inflamaţia căilor respiratorii superioare. La păsările adulte predomină inflamaţiile sacilor aerieni şi a pulmonilor. Boala debutează prin abatere, apetit redus, iar ulterior prin simptome respiratorii: jetaj sero-mucos  sau mucopurulent, respiraţie dispneică, zgomotoasă cu ciocul deschis (hârâit în gât).

La unele exemplare se mai observă conjunctivite, însoţite de acumularea unor secreţii, în sacii conjunctivali, care lipesc pleoapele sau deformează regiunea orbitală. Păsările bolnave slăbesc progresiv, iar la găinile adulte ouătoare scade producţia de ouă. Intervenţia altor microbi care intervin ca agenţi patogeni secundari precum: virusul bronşitei infecţioase sau mai ales al colibacililor complică boala, ducând la pierderi însemnate în efectiv.

La curci, micoplasmoza se manifestă, de regulă, ca sinuzită uni- sau bilaterală. Boala este întâlnită la păsări în vârsă de 8-12 săptămâni şi se caracterizează prin tumefierea capului din cauza destinderii puternice a sinusurilor infraorbitale şi sacilor conjunctivali prin acumulare de secreţii. Aceste leziuni pot duce la pierderea parţială sau totală a vederii. Boala debutează cu conjunctivită şi rinită, curcile scutură frecvent din cap, unele  prezentând respiraţie greoaie şi zgomotoasă.

Diagnosticul prezumtiv al micoplasmozelor se pune pe semnele clinice, dar confirmarea bolii se face numai prin examene de laborator.

Prevenire şi combatere

Profilaxia micoplasmozei aviare se realizează în principal prin măsuri generale nespecifice ca: dezinfecţii periodice în adăposturi cu DECONTAMINOL, CATIOROM, PURSEPT; deparazitarea internă cu ROMBENDAZOL F; tratamentul preventiv al puilor în primele zile de viaţă cu medicamente active pentru micoplasme: AVIAN PROTECT TEN, ERITROM, OXIROM; alimentaţie echilibrată atât cantitativ cât şi calitativ; creşterea separată a tineretului de păsările adulte. În terapia micoplasmozei se folosesc medicamente ca OXITETRACICLINA, ERITROMOCINA, TYLAVET AVIAN PROTECT, LINCOSPECTROM administrate per os sau parenteral în funcţie de vârstă şi mărimea efectivului. În cazul sinuzitei infecţioase a curcilor se recomandă şi tratament local cu TYLAVET administrat intrasinusal.

Dr. Viorica Chiurciu,
medic veterinar,doctor în Ştiinţe medicale.

copyright lumeasatului.ro