Imprimati articolul

La orizont, nori negri

Înfrângerea rebeliunii legionare – de fapt o adevărată lovitură de stat – a avut ca efect dezagregarea aproape instantanee a mişcării, care şi-a pierdut orice credibilitate în ochii poporului român.

Al doilea guvern Antonescu

După înăbuşirea rebeliunii, generalul Antonescu încearcă din nou formarea unui guvern „de uniune naţională“. Vechile partide, cunoscând angajamentele luate de general în politica externă, refuză participarea la guvernare, drept care se constituie un nou guvern, format în mare majoritate din generali.

În proclamaţia-program, Antonescu îl prezintă ca un „guvern al ordinii“ care vrea să restabilească ideea de autoritate.

Plebiscitul

În lipsa sprijinului politic al unui partid, Antonescu organizează un plebiscit. El cere poporului să ratifice prin da sau nu guvernarea sa timp de şase luni. La 2 martie 1941, poporul aprobă în unanimi­tate cu 2.060.298 voturi pentru şi 2.996 contra. Sigur că unii comen­tatori au făcut observaţia că şi plebiscitul organizat de Carol al II-lea pentru Constituţia din 1938 îi dăduse o majoritate de 99 la sută în favoarea sa.

Trebuie totuşi să recunoaştem că în ţară exista un puternic sentiment de recunoştinţă pentru energia cu care România a fost salvată de evenimentele cumplite de la sfârşitul lunii ianuarie.

Pe de altă parte, puterile occidentale reacţionează la dependenţa tot mai strânsă a României faţă de Germania. Radio Londra consemnează într-un comentariu: „România a încetat să ne mai fie prietenă“, iar ministrul Marii Britanii la Bucureşti anunţă că guvernul ţării sale rupe relaţiile cu România. Românii şi cu siguranţă generalul Antonescu primesc această veste cu strângere de inimă, ca la ruperea unei vechi prietenii, neştiind ce îţi aduce cea nouă.

Armata naţională română

Cu toată împotrivirea „Conducătorului statului“, mai mult de 60 de mii de tineri germani bănăţeni s-au înrolat în armata hitleristă. Pentru ei s-a creat Divizia 7 SS „Prinz Eugen“, comandantul acestei mari unităţi fiind Artur Filip, fost general în armata română.

O altă categorie de voluntari care au luptat în armata germană au fost etnici români, cea mai mare parte legionari fugiţi din ţară după ianuarie 1941. Aşa a luat fiinţă Armata Naţională Română care, după 23 august 1944, va continua lupta împotriva bolşevismului.

„Cel mai important lucru pe care l-am săvârşit a fost salvarea onoarei naţionale“, scrie Samson Iosif, un veteran al Armatei Naţionale. Prima dintre unităţile viitoarei divizii Waffen Grenadier Divizion SS Rumanische nr. 1 a luat fiinţă la Deollersheim, în Austria.
Să consemnăm doar că în martie 1945 „Grenadier Regiment nr. 1“ a fost aruncat în luptă la nord de Stettin pentru a opri ofensiva Armatei Roşii în Pomerania.

Eroismul soldaţilor români l-a făcut pe generalul Felix Steiner să exclame: „Nu sunteţi viteji, sunteţi nebuni!“. Cei peste 3.000 de voluntari români au fost concentraţi în mai 1945 pe ultima linie de apărare dinaintea Berlinului şi se poate spune că ultimele salve împotriva armatei sovietice au fost trase de români.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR.12, 16-30 IUNIE 2011

֩ Comentarii