Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Legea certificatelor de depozit, modificări necesare

Vorbim de la o vreme de iniţiativa Bursei Române de Mărfuri care încearcă să reînnoade o veche tradiţie în comerţul cu produse agricole, ce datează încă din perioada interbelică, când preţul cerealelor era format undeva la malul Dunării, în oraşe ca Brăila sau Galaţi. În prezent, eforturile acestei instituţii se concentrează pe asigurarea unor cantităţi de produse care să confere siguranţă şi lichiditate mai mare pieţei.

Este vorba de implementarea certificatelor de depozit, care au mai fost utilizate în România şi în perioada interbelică. În ultima perioadă au avut loc numeroase discuţii pe această temă între cei direct implicaţi, şi anume, factori de decizie, producători, depozitari şi procesatori. Există speranţe ca în lunile următoare să aibă loc primele tranzacţii cu aceste produse dematerializate, care să constituie garanţiile atât de necesare şi sigure din zona agricolă.

„Pot“ ar trebui schimbat cu „trebuie“

Modul cum s-a creionat la ora actuală certificatul de depozit care nu poate fi utilizat cu eficienţă a determinat necesitatea modificării legii certificatelor de depozit. În urma întâlnirilor dintre producători, depozitari, procesatori şi reprezentanţi BRM au fost citite rând pe rând toate articolele Ordonanţei, OUG 141/2002, şi fiecare şi-a spus punctul de vedere, completările şi modificările acesteia fiind înaintate Ministerului Agriculturii.

Certificatele de depozit pentru cereale şi seminţe oleaginoase pot fi tranzacţionate între deţinătorii acestora şi potenţialii cumpărători prin Bursele de Mărfuri. Ele pot servi la constituirea unei garanţii reale mobiliare asupra cerealelor sau seminţelor depozitate, în cazul solicitării unor credite. Cât priveşte Fondul de Garantare pentru Certificatele de Depozit, acesta se constituie din  cotele plătite de către societăţile depozitare, câştigurile realizate la depozitele din conturile purtătoare de dobânzi, executarea poliţelor de asigurare şi executarea unor bunuri de către minister (construcţii speciale de depozitare, mijloace de transport, aparatură de cântărire şi analiză etc.). Unica utilizare a Fondului de garantare este protejarea intereselor financiare ale deponenţilor în cazul în care un depozitar nu reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile şi obligaţiile legale.

Opinii pro şi contra

Articolul care a stârnit cele mai mari controverse a fost legat, cum era şi de aşteptat, de obligativitatea de licenţiere a tuturor depozitelor.

Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale, autorizarea depozitelor este obligatorie, însă licenţierea lor este opţională. La ora actuală, articolul 3, cu noile modificări, sună cam aşa: „Operatorii economici care au în proprietate sau în administrare unul sau mai multe depozite autorizate conform Ordonanţei nr. 12/2006 pot să solicite în scris acordarea licenţei de depozit.“

Pe scurt, cei care au un depozit autorizat nu sunt obligaţi să ceară licenţierea lui, deşi aceasta este condiţia pentru a emite certificate de depozit care să fie luate în seamă de bănci. Dacă modificarea prin care „pot“ să fie înlocuit cu „trebuie“ nu va fi acceptată, situaţia va rămâne practic aceeaşi de până acum, în sensul că pe o piaţă la fel de dezorganizată fiecare depozitar va avea portiţa de ieşire  folosită şi până acum.

Alte propuneri de modificare şi completare a OUG 141/2002, stabilite în urma discuţiilor de până acum:

Licenţa de depozit este emisă de ministerul de resort, la propunerea Fondului de Garantare, pe baza documentelor elaborate de organismele de audit, care atestă că, pe o perioadă determinată, depozitarul îndeplineşte condiţiile tehnice şi financiare pentru depozitare şi pentru emiterea de certificate de depozit, conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Certificatele de depozit vor fi emise în regim electronic, conform normelor metodologice de aplicare a prevederilor ordonanţei, regimul acestora urmând a fi administrat de Fond. Depozitarul este obligat să elibereze deponentului o copie a certificatului de depozit, pe suport de hârtie, completat conform prevederilor ordonanţei. 

Depozitarii eliberează deponenţilor certificate de depozit, în limita a maximum 90% din cantitatea de seminţe de consum predată spre depozitare. Participând la această dezbatere, mărturisesc că am sesizat cum depozitarii au vrut să întindă coarda şi să garanteze maximum 80% din valoarea cerealelor depozitate, diferenţa de cantitate depusă spre păstrare urmând să fie pusă la dispoziţia proprietarului, după aplicarea scăzămintelor şi perisabilităţilor pentru seminţele de consum depozitate. În apărarea producătorilor a venit, culmea, Ministerul Agriculturii, prin doamna director Elena Tatomir, şi nu reprezentanţii producătorilor, aşa cum era normal. 

Un foarfece vechi şi strâmb

Inginerul Păun Vasile, preşedinte Soc Agricolă 20 Mai Ciorani, localitatea Cioranii de Sus, Prahova, acuză în termeni duri opresiunea pe care o exercită procesatorii asupra producătorilor agricoli.

Domnul Păun ne vorbeşte despre eterna problemă a valorificării. El este de părere că s-au înmulţit prea mult cei care manevrează produsele. „Noi avem nevoie de bani în anumite perioade ale anului şi, firesc, vindem la preţurile indicate de ei, nu la cele care ar fi normale. Din acest motiv suntem în pierdere. Între producători şi procesatori a apărut o discrepanţă teribilă. Practic, cei care procesează câştigă mult mai mult decât cei care produc şi paguba este a noastră, a producătorilor.“

Sprijin pentru depozite

Mocanu Adrian, fermier ce exploatează în Dumbrava, judeţul Prahova, o suprafaţă de 780 ha, avansează o soluţie care ar putea înlătura distorsiunile de pe piaţa cerealelor:
„În primul rând, este necesar să fie susţinut producătorul, iar de la o anumită suprafaţă în sus sau de la un anumit nivel de producţie ar trebui ajutat să-şi facă depozite. În plus, atunci când statul dă o subvenţie, în mod normal ar trebui să se asigure că aceasta rămâne producătorului, cel căruia îi este adresată. La grâu, de exemplu, ca urmare a preţurilor mici cu care se vinde producţia, aceşti bani merg la morari şi la procesatori.“

Valentina ŞOIMU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

Vizualizari: 1865



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI