Imprimati articolul

Legenda mărţişorului

Dacă facem o incursiune în lumea fascinantă a istoriei, descoperim că sărbătoarea mărţişorului este un obicei specific românesc, îndrăgit chiar şi acum 2000 de ani de către strămoşii noştri, dacii şi romanii. Atunci, ca şi acum, Mărţişorul simboliza venirea primăverii şi se sărbătorea la 1 Martie.

La romani, mărţişorul era de fapt un bănuţ de aur agăţat de un şnur împletit din fire albe şi roşii. Bănuţul însemna îmbelşugarea, firele albe şi roşii simbolizau faţa albă precum crinul şi rumenă ca roza, iar ofranda făcută reginei florilor era o salutare poetică adresată primăverii.

Oamenii aveau obiceiul ca în timpul iernii să confecţioneze însemnele primăverii, care de cele mai multe ori erau nişte pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă. Mai târziu, mărţişoarele se făceau din două fire, unul alb şi altul roşu.

Se pare că suntem buni păstrători ai tradiţiei, pentru că obiceiul nostru de a purta aceste însemne până la înflorirea copacilor este de fapt al dacilor. Există chiar şi o legendă a Mărţişorului care vorbeşte despre un tânăr viteaz ce a dus o luptă crâncenă cu un zmeu foarte puternic care întemniţase soarele. De când fusese întemniţat soarele, mai erau trei anotimpuri, dar odată cu izbânda de a elibera astrul ceresc a venit primăvara.

Tânărul care a salvat soarele a murit însă răpus de zmeu, iar sângele lui roşu s-a scurs pe zăpada din care au răsărit ghiocei, primii vestitori ai primăverii. De atunci, tinerii împletesc un fir roşu şi altul alb, culoarea roşie simbolizând iubirea, iar cea albă puritatea ghioceilor răsăriţi.

În folclorul românesc mai există o legendă care spune că frumoasa doamnă Primăvara, într-o luptă cu vrăjitoarea cea rea întruchipată de Iarnă, şi-a tăiat degetul, iar pe zăpadă au curs picăturile ei de sânge. În acel loc a crescut primul ghiocel, simbolul victoriei primăverii în lupta cu iarna.

În satele româneşti, oamenii au moduri diferite de a celebra această sărbătoare. Spre exemplu, în satele din Transilvania mărţişorul se agaţă la ferestre sau în coarnele animalelor pentru a îndepărta deochiul şi spiritele rele. În Dobrogea, era purtat până când se întorceau primele berze, apoi era aruncat înspre văzduh pentru ca şi norocul oamenilor să fie nesfârşit ca cerul.

Laura DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 5, 1-15 MARTIE 2009

֩ Comentarii