Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Maidanezii pământului

Tata, om socotit, îmi zice în copilăria zgubilitică: „Bă, băiete, fiece limbă străină de-o ştii, fie şi numa' a o citi, face cât o facultate“, fiind el din stirpea celor care credea că partea de-o ai în viaţă este indisolubil legată de cartea de-o ai în cap. Naivul! Aşa că, sub atentă supraveghere (a se citi – centură militară şi pălmi, din care avea inepuizabile stocuri), am început a buchisi limba frâncească, pentru care bătrânul avea o inexplicabilă aplecăciune.

Hoinărind aiurea pe net mi-a atras atenţia un articolaş din http://www.la-croix.com „L’est de l’Europe attire les jeunes agriculteurs qui ne parviennent pas à s’installer en France“ în care un june gaulois se plângea că o autoritate din ţara sa îi blocase visul de a ajunge fermier procopsit. Autoritatea se cheamă SAFER (http://www.safer.fr/). Tratat în stil balcanic (cu sictir!) de către SAFER, se sui în avion şi dădu navală la fraţii întru gintă, unde îşi materializă visul într-o antrepriză agricolă cerealieră, ca la 1.200 ha, pe care acasă n-ar fi putut-o avea nici în visele nepoţilor de strănepoţi.

Să ne înţelegem de la început! Nu am frisoane că cineva de aiurea va cumpăra pământ arabil. Nu am coşmaruri dacă îşi va exploata proprietatea în datul ei milenar, făcând agricultură. Nu am palpitaţii că persoana este de alt neam, religie, obiceiuri sexuale sau preferinţe culinare. Însă mă terorizează gândul că acel cineva cumpără pământ arabil să-l ungi pe pâine şi, dat fiind dreptul lui inalienabil de proprietar, îl transformă în AquaLand, DraculaLand, DisneyLand şi alte felurite feluri de landuri neinventate încă. Ce mă oftică este că la alţii există cineva care poate zice PAS (interjecţie pokeristică) la cumpărarea pământului.

Ce este SAFER? Este o societate anonimă, fără scop lucrativ, controlată de Stat (ai dracu' franţujii, n-au nicio apăsare pro sau antietatistă), care, prin acţiunile sale, contribuie la „amenajarea echilibrată şi durabilă a spaţiului rural“. Acţionează în serviciul public, având trei misii: menţinerea unei agriculturi durabile, susţinerea comunităţilor în politicile de dezvoltare locală, protecţia mediului şi a peisajului.

Ce face? Informează publicul despre vânzările de pământ şi de imobile din zonele rurale, consiliază cumpărătorii, facilitează plasamentele financiare, expertizează valoarea bunurilor agricole.

Cum se procedează? După ce se anunţă vânzarea în minimum 2 ziare de circulaţie, posibilii cumpărători depun o solicitare – plan de afacere, motivând cum intenţionează să exploateze proprietatea, inclusiv sursele de finanţare.

Suplicantul varsă şi o cauţiune, ca să-şi dovedească determinarea şi o primeşte înapoi dacă n-a fost să fie sau se transformă în acont dacă o fi să fie. Proiectul este analizat de către o comisie consultativă locală şi de către un comitet tehnic regional iar, odată declarat câştigător, SAFER anunţă notarul, care face actele necesare. Aici e aici! Actul de vânzare-cumpărare conţine un caiet de sarcini, cu condiţiile obligatorii de îndeplinit de către cumpărător, care trebuie să asigure menţinerea destinaţiei bunurilor achiziţionate pentru o perioadă de minimum zece ani.

Ăsta e „clou“-ul administrativ al politrucilor gali (cuiul lu' Pepelea, cum ar veni în limba dacilor)! După ce cumpărătorul (fie de unde o fi) pune paraua (o căruţă, la preţurile din Hexagon) şi devine apropitar cu acte nu poate să facă cu moşia ce-l taie capul. Măcar 10 ani trebuie să facă agricultură. Dacă falimentează în zece ani vina e a lui, aşa că pământul, ferma, acareturile se vând iar cu doba către altul, care, la rândul lui, timp de zece ani trudeşte în brazdă. Şi uite aşa, din deceniu în deceniu pân' s-acoperă mileniul. Adică ce-a lăsat bunul Dumnezeu pentru agoniseala mâncării, cu sudoarea frunţii şi cu sângele lui Abel, Cain să nu poată să smintească!

E motiv de oftică? Zic că da! Pun o întrebare: parlamentarii care dau din pinteni să se ia cele mai bune pământuri ale Bărăganului pentru AquaLanduri şi piste de paraşute au suficient sânge în pix ca, înainte de liberalizarea vânzării pământurilor, să pună un zăvod să le păzească valoarea lor de utilizare? Or, în baza dreptului inalienabil al proprietarului, vor lăsa piaţa funciară la bunul plac al maidanezilor gudurânzi (a se citi, intermediari), la o coajă de mălai şi un os de ros! 

Gheorghe Socotitoru

P.S. Articolaşul ăsta nu trebuie citit de către liderii partidelor politice parlamentare şi nici de vremelnicii lor administratori guvernamentali. Le-ar putea cauza la galava, lingurică şi trânji. Io, personal, nu crez că-i interesează să puie tălpi la vânzarea pământului. Dacă stau şi mă socotesc, nu interesează pe nimeni! De ce l-oi fi scris atunci?

Acelaşi
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16-17, 16 AUGUST – 15 SEPTEMBRIE 2012

Vizualizari: 630


֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI