Imprimati articolul

Mărul fără uniformă

Care măr este cel fără uniformă? Răspunsul l-aţi ghicit, desigur, este cel românesc şi – nu ştiu dacă din această cauză sau alta – nu ajunge în şcolile noastre! Aparţine unor producători care se încăpăţânează să nu moară cu afacerea lor cu tot, ba, mai mult, să ne aducă aminte, când muşcăm dintr-un măr românesc, de toate pierderile pe care le-a înregistrat agricultura, şi, odată cu ea, satul românesc aflat, cum ziceam odată, ca o corabie în derivă.

Mărul are şanse anul acesta să cucerească o piaţă pe care ţări europene – ce ne-au dat să mâncăm fructe, din acelea fără gustul şi aroma căutate şi jinduite – o lasă de izbelişte.
Rămânem cu merele, perele, nucile noastre şi nu ne pare rău. Preţurile sunt accesibile oricui, până acum, dar marii producători spun că urmează o scumpire importantă a fructelor.

Piaţa mică şi instabilă ne va pierde de muşterii după ce vom căuta fructul oprit de la vânzare, acum, ca să i se ridice valoarea. Bine pentru unii, rău pentru alţii! Şi tocmai acum când Comisia Europeană a aprobat 14 programe din 11 state membre pentru a promova legumele şi fructele, atât pe piaţa internă, cât şi în ţări din afara UE ca urmare a  problemelor create în vară de bacteria E-Coli. Astfel legumele şi fructele din România, tocmai dezbrăcate de uniformă, vor aproviziona o piaţă ca cea din Rusia sau Ucraina.

Cele 14 programe care vor fi derulate timp de trei ani, cu o valoare totală de 34,1 milioane euro, sunt menite să-i aducă pe producătorii de fructe şi legume la situaţia financiară de dinaintea crizei numită E-Coli. Ce înseamnă asta pentru noi, cei care ne aşteptam să mâncăm mai multe fructe autohtone, din cele fără sau cu uniformă, nu ştiu, dar sigur, de la anul, vom căuta pieţele de fructe româneşti prin ţară şi ne vom trezi că le vom găsi prin Europa pentru a acoperi golul creat acolo. Din nou nu vom mânca fructe bune şi la preţuri accesibile! Vor fi luate de la gura românului. Sau nu este aşa? Cine mă contrazice?!

Vasilica Ghiţă Ene
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2012

֩ Comentarii