Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Obiceiuri şi tradiţii din satele dobrogene

NAVREZ, sărbătoarea primăverii la musulmani

De mii de ani, popoarele turce sărbătoresc primăvara Navrez, care după unii cercetători înseamnă „ziua nouă“ sau că ziua este egală cu noaptea. Mai înseamnă şi ieşirea tinerilor din celibat... Oricare ar fi interpretarea fonetică a Navrezului, un lucru este cert: între zilele de 21 – 23 martie vine primăvara.

În România, în satele dobrogene unde trăiesc, alături de români, turci şi tătari, sărbătoarea are şi un caracter religios. Din fericire, sărbătoarea de Navrez sau Nevruz, pentru că aşa i se mai spune, este la fel de vie şi de emoţionantă ca în vremuri străvechi. Obiceiurile se ţin cu sfinţenie şi astăzi, prin grija comunităţilor care frecventează geamia, şi a intelectualilor, conştienţi de valoarea tradiţiilor în definirea identităţii neamului lor.

Istorie

Ali Osman Bekmambet, eroul naţional al tătarilor din România, povesteşte celor care vor să înveţe cum era sărbătoarea Navrezului în vremea copilăriei sale. Din fiecare casă ieşea un membru al familiei să spună „navrez“.

Elevii se pregăteau cu un băţ mare pe care îl împodobeau cu flori de martie, cu prosoape, cu ştergare, baticuri. În dimineaţa zilei de 21 martie mergeau mai întâi la casa preotului (hoge), a primarului, a învăţătorului, a celor înstăriţi, respectându-se ierarhia satului islamic.

Daruri

Cei colindaţi ofereau prosoape, marame, broderii, batiste brodate, bani, iar tot ce se aduna se dădea învăţătorului care la împărţea corect fiecărui elev.

Întregul sat se bucura ascultând cântece tradiţionale. În Dobrogea interbelică, elevii colindători şi nu numai ei erau îndemnaţi să mănânce ouă şi să înalţe zmee. Toată comunitatea se bucura din plin de această sărbătoare!

Reconstituiri

Astăzi, odată cu venirea primăverii, începând cu data de 21 martie, încep luptele tătăreşti (Kureş) organizate cu un fast ce aminteşte de manifestări din saraiul hanului sau al marelui bei.

Luptătorii sunt organizaţi după categorii, iar arbitrii aleşi au datoria să amintească regulamentul de desfăşurare a kureşului, apoi se pregătesc premiile pentru cei care vor câştiga finala: berbescul, steagul, îmbrăcăminte, prosoape, basmale, broderii specifice. Învingătorul primeşte în dar un berbec pe care îl joacă în faţa spectatorilor, ridicându-l deasupra capului, dovedindu-şi astfel puterea şi calităţile de pehlivan.

Toată ceremonia se desfăşoară în sunetele instrumentelor tradiţionale: daula şi zurna, antrenând sate întregi, întrecându-se luptători indiferent de etnie, credinţă sau convingeri.
Oricum, va câştiga cel mai bun!

Rodica Simionescu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.6, 16-31 MARTIE 2009

Vizualizari: 5264



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI