Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Planeta s-a zguduit rău!

Trebuie s-o recunoaştem!
Primăvara 2009 e altcumva. Ori, mai altcumva.
Fiindcă topeşte în ea, ca într-un mojar, şi suferinţe dar şi speranţe şi semne de întrebare dar, deopotrivă, şi decizii categorice.
S-o luăm băbeşte.

A venit peste Europa într-un moment mai mult decât delicat pentru bătrânul continent.
Criza, recesiunea pe care tocmai o traversăm a ştirbit, a ciobit chiar bucuria cu care era întâmpinat prielnicul anotimp.
Scumpete, şomaj, stagnare economică! Ori, altfel spus, paşii de făcut înainte şi-au schimbat sensul.

Au devenit cale-ntoarsă.
Planeta întreagă s-a zguduit din ţâţâni – dacă ne gândim bine.
Dacă datul ar fi fost de la Dumnezeu, l-am fi primit ca atare.
„Injectarea otrăvită“
Numai că, ne spun mai-marii lumii, vina o poartă câţiva bancheri, aşi până mai ieri în inginerii financiare, care, iacă-tă, în pofida abilităţii lor, au dat-o în bară.

Şi ne-au proptit pe toţi, ditamai omenirea, cu oiştea-n gard.
Adunaţi la sfat, puternicii mapamondului au decis ceea ce era mai la îndemână.
Injectarea de fonduri uriaşe, ca un veritabil vaccin întru însănătoşirea economiilor lumii şi sistemului bancar mondial cu deosebire.
5.000 miliarde de dolari, la care se adaugă încă alte 1.000 miliarde de dolari destinaţi anume fondurilor de creditare.

Operaţia s-a făcut simţită de îndată, „curba de sacrificiu“ a omenirii cunoscând o oarecare îndulcire.
Speranţa înmugureşte iarăşi, sfielnic, cu teamă încă, dar suntem pe drumul cel bun.
Ce nu s-a spus, ori nu s-a zis limpede, e adevărul că aceste uriaşe sume de bani vor fi plătite de umiliţii şi obidiţii planetei.
Adică de cei care asudă.
Fiindcă, luaţi seama la cifre iarăşi!
Nedreapta stratificare
După o recentă statistică, 1% dintre bogătaşii planetei stăpânesc peste 40% dintre averile ei.

Paradisurile fiscale deţin şi ele peste 20% din bogăţiile lumii.
Ce le mai rămâne celorlalţi?
Dacă luăm în calcul şi enormele cheltuieli cu zonele de conflict, cu cercetările în domeniul înarmărilor nucleare, cu spionajul galactic, înţelegem că cei aproape 5,5 miliarde de pământeni au în posesie proprie foametea, bolile incurabile, spaima pentru ziua de mâine.
Cu aceste constatări de primăvară 2009 mă întorc în România.
Ce să mai înţelegi?
Sunt, mă număr printre cei mai activi susţinători ai cercetării şi învăţământului agricol românesc.

Numai că, de la un timp, am devenit năuc.
Nu mai înţeleg nimic.
Ori aproape nimic.
Primesc deunăzi un telefon de la, cândva, o ilustră cercetătoare în domeniul horticol.
Inginera Elena Bîtlan a ostenit ani de zile în laboratoarele şi câmpurile de cercetare de la Eforie Nord.

Adică acolo unde fiinţa până în 1989 Laboratorul floricol, cu colecţia naţională de lalele, de trandafir de dulceaţă şi de câte altele…
Aşezat „la răscruce de vânturi“, laboratorul a tentat.
Adică terenurile lui au devenit apetisante pentru afaceriştii de ocazie .
Şi de la „văzut-plăcut“ la faptă n-a mai rămas decât un pas.
Inginera a fost pensionată, iar laboratorul lăsat în pustie.
La Bucureşti faptele au fost aproape identice, iar colecţia de piersici de la şosea a dispărut peste noapte cu adevărat sub lamele buldozerelor.
Nici la Cluj n-a fost mai bine!

Şi nici la…
Mă opresc aici!

Mă opresc şi nu mă mai mir de ce legea cercetării ştiinţifice agricole româneşti adăsta, până mai ieri, sub praful unor sertare parlamentare.

În loc de concluzie.

Legea e mai presus de orice – zice zicala.
Care lege?Întreb eu.

Gh. VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

Vizualizari: 655



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI