Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

„Preoţi cu crucea-n mână...

...Căci oastea e creştină“, cuvintele înflăcărate ale Imnului Naţional reflectă prezenţa slujitorilor bisericii străbune care şi-au făcut pe deplin datoria la toate marile evenimente din viaţa României moderne.

Între preoţii militari care şi-au jertfit viaţa pentru apăra­rea patriei, la loc de cinste trebuie pomenit bătrânul preot Ştefan Ionescu-Cazacu, confesor al Regimentului 3 Olt, care a murit în urma rănilor primite în luptele de la Mărăşeşti. Tot la Mărăşeşti a căzut preotul Nicolae Furnică din Regimentul 75 Infanterie, preotul Constantin Buzescu din Regimentul 4 Argeş şi-a dat sufletul străpuns de baionete în luptele de la Turtucaia şi lista ar putea continua.

Adevăraţi comandanţi de oşti

Documentele vremii consemnează numele a numeroşi preoţi care şi-au făcut datoria pe câmpurile de luptă. În Monitorul Oficial nr. 96 din 1918 se scrie despre protosingelul Iustin Şerbănescu de la Cernica: „A luat parte la toate luptele mergând cu sfânta cruce în mână în fruntea luptătorilor. În ziua de 2 octombrie 1916, văzând că Regimentul Feldioara a pierdut în lupte aproape toţi ofiţerii şi comandantul căzuse rănit pe muntele Clăbucetul Taurului, a luat comanda acestui corp şi, luptând ca un erou o zi şi o noapte, a respins pe inamic până la muntele Susai, oprindu-l de a ocupa Azuga.

În luptele de pe muntele Dihorului a condus un batalion de soldaţi, iar la 17 noiembrie 1916, fiind a doua oară rănit pe muntele Sorica, în timpul unui atac al Azugăi, a refuzat evacuarea pentru a nu se despărţi de vitejii regimentului. Peste o săptămână a căzut prizonier în mijlocul trupei care nu se mai putea apăra, iar în vara anului 1917 a evadat rătăcind prin munţi timp de opt luni, până ce a izbutit să treacă în liniile româneşti“.

Despre preotul Ioan Gheorghiu, confesorul Regimentului 73 Infanterie, se consemnează în jurnalul de operaţiuni: „...se ducea la datorie sub ploaia de gloanţe... În luptele de la Cleşte, Clăbucet, Dihorul şi Periş a fost un adevărat apostol“.

Într-o carte de amintiri despre „Marele război“, cum a fost denumită în epocă prima conflagraţie mondială, colonelul Vasile Poenaru scrie despre preotul Cicerone Iordăchescu, care a ajuns mai târziu profesor la Facultatea de Teologie, că „a luat parte la toate luptele, fiind întotdeauna în prima linie, îngrijind răniţii şi îmbărbătând oamenii prin exemplul său“.

Mănăstirile, spitale pentru cei suferinzi

În afară de preoţii de mir şi călugării aflaţi în serviciu activ, cei rămaşi pe teritoriul ocupat au avut de îndurat aceleaşi suferinţe. Mai mult de 20 de preoţi şi-au pierdut viaţă fie împuşcaţi, fie ca urmare a bătăilor şi schingiuirilor îndurate în lagăre. Să-i amintim pe preotul Vasile Ionescu-Buzoianu din Homeşti-Râmnicu-Sărat, Ghiţă Giugescu din Bălăneşti-Buzău sau Constantin Păunescu din Radomireşti-Olt împuşcat în faţa soţiei şi a copiilor săi.

Numeroşi preoţi au fost deportaţi în Germania, între aceştia Alexandru Georgescu din Dăneasa-Olt, mort într-o închisoare din Berlin, Iordache Pătrăşcoiu din Arsurile-Gorj, Constantin Gogiulescu din Oteşti-Olt, Constantin Niculescu din Stejarul-Ialomiţa în vârstă de 98 de ani ş.a.

Zeci şi zeci de preoţi au fost arestaţi, bătuţi, alungaţi din parohie. Din multele exemple să-i amintim pe călugării de la Mănăstirea Cocoş care au fost deportaţi în sudul Bulgariei, ca şi pe episcopul de Râmnic, Sofronie, care a fost arestat mai bine de o lună şi surghiunit la Peştera Ialomicioarei.
O concluzie se impune: prin întreaga lor activitate, preoţii noştri şi-au adus o contribuţie preţioasă la făurirea statului naţional unitar român.

Stelian CIOCOIU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2009

Vizualizari: 1415



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI