Reportaj din Insula Mare a Brăilei - splendoare în noroi

Între celebra Insula Mare a Brăilei, atât de mult şi corect mediatizată astăzi pentru realizările agricole de excepţie şi reportajul de faţă singura legătură este că şi una şi alta coexistă în acelaşi areal geografic, dar în două lumi sociale şi economice complet diferite. Adevărul este că pentru oamenii bălţilor, „insula“ nu-i decât un iad contemporan, în graniţele căruia stau prinşi ca într-o chingă.

Abia ce se iveau zorile când am păşit pe insula cea pietrificată, peste noapte, de crivăţ. Glodul de pe drumul spre Măraşu era şi el bocnă, ca şi ogorul de altfel. Peste un ceas de mers prin pustiu, zeii locului încep a slobozi câteva raze de soare, ce se oglindesc divin în pojghiţa de gheaţă a unuia din canalele de irigaţii. După doar câţiva kilometri însă, soarele cu dinţi s-a ascuns, lăsându-ne pe mai departe să contemplăm, de la geamul maşinii, grandoarea acestui loc născător de legende.

Ca să ajungi la Măraşu, una dintre cele două comune din Insula Mare a Brăilei, îţi trebuie timp (n.r. cam două ore şi ceva), nervi, dar şi o maşină adecvată, eventual una preparată pentru off-road. Localitatea nu-i racordată la reţeaua de apă potabilă şi nici la cea de gaze, deşi conducta e la doar 25 de km depărtare.

Puţini sunt localnicii care au unde lucra şi la fel de puţini sunt aceia care se mai ocupă cu creşterea animalelor, altădată importantă sursă de venituri pentru oamenii bălţilor. Aşa se face că vreo 700 de mărăşeni au plecat pribegi prin lume pentru un trai mai bun. „Au fost plecate chiar vreo mie de persoane, dar s-au mai întors. Dacă nu se repară drumul, suntem pierduţi“, ni s-a confesat primarul comunei, Nicolae Niţescu.

Ca mai toţi localnicii, Ionel Munteanu, directorul şcolii din Măraşu, poartă un fel de mâhnire lăuntrică. Din ’74, de când e învăţător în sat, a văzut multe, dar parcă niciodată lucrurile n-au mers atât rău ca acum. „Categoric că e greu, iar lucrurile vor degenera în ce priveşte învăţământul. Un pionerat pe care cine o să şi-l asume? E o mare deziluzie. Aceste profesoare minunate care veneau de la Brăila făceau treabă bună.

Alegeau să predea aici pentru că primeau şi sporuri, la care înţeleg că se va renunţa. N-o să mai meargă nimeni la liceu pentru că nu vom mai avea cadre specializate. Asta-i tragedia din păcate. Ce-o să păţim, nu ştiu. La noi e mai dureros că se suprapun peste alte ofuri. Dar, cui îi pasă? Să compunem nişte doine de jale. Poate-i sensibilizează“, s-a destăinuit învăţătorul Ionel Munteanu.

Subiectul nu-l lasă indiferent nici pe preotul satului. „Ce se mai aude cu disponibilizările?“ l-a interpelat acesta pe învăţător.

Cât despre subiectul zilei, gripa porcină, preotul e tranşant. „E o vrăjeală. Nu s-a făcut nicio informare. Părerea mea este că trebuia să se justifice banii ăştia alocaţi din buget pentru seringi, măşti şi altele. Biserica n-a exprimat o poziţie oficială.“

Traiul prin mâlul veşnic vâscos din Balta Brăilei nu i-a abrutizat pe localnici. Sunt oameni primitori şi blajini, gata oricând să-şi ajute semenii. Aşa s-a întâmplat şi în decembrie, când tot Titcovul (n.r. sat component al comunei Frecăţei) a sărit în ajutorul tinerei de doar 17 ani care stătea să nască fără să poată primi asistenţă medicală de specialitate. Până să ajungă, pe cale fluvială, vedeta rapidă a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Brăila, având la bord un echipaj medical al Serviciului Judeţean de Ambulanţă, o moaşă ad-hoc, care a urmat pas cu pas indicaţiile medicilor, a şi ajutat la naşterea unui băieţel de 2,8 kg.

Într-un alt sat, la Ţăcău (comuna Măraşu), o altă poveste. Profesoara de română, Petruţa Cain, a organizat, cu ajutorul elevilor din clasa a VIII-a, tot în decembrie trecut, o şezătoare. Denumită sugestiv „De la bătrâni adunate“, acţiunea a adunat laolaltă întreaga comunitate. „Deşi e un obicei aproape uitat, şezătoarea poate trăi prin noi şi poate fi mereu apropiată de sufletele noastre. Avem datoria să-i învăţăm de copii să iubească poveştile, cântecele şi dansurile populare, ca să ducă mai departe ceea ce avem de la străbuni“, a opinat Petruţa Cain.

I-am lăsat cu greu pe oamenii obidiţi şi înglodaţi în clisă ai bălţilor Brăilei. Pe drumul de întoarcere, pe care maşina „gonea“ în majoritatea timpului cu doar 20-30 km/h, a încolţit în mintea-mi drumul revenirii în zonă pentru o nouă aventură, de data aceasta printre ostroave şi iezere. Nu mai departe de vara aceasta…

֩ Comentarii

֠ 1. anonim -- (1-February-2010 )

nu prea stiti cum e cu kilogramele. 2.800 de kg este greutatea unei limuzine mari si foarte grele :)) nu a unui copil.

֠ 2. Rectificare -- (3-February-2010 )

Trebuia adaugata virgula in loc de punct, de aceea a fost aceasta confuzie cu 2.800 kg

֠ 3. popandron niculai -- (14-February-2010 )

Este pacat ca mai avem in aceasta tara bogata astfel de localitati.Din pacate lucrurile nu se vor schimba in bine in curand.Pana la terminarea liceului am trait intr-o comuna foarte frumoasa din nordul Ardealului de care imi aduc mereu aminte cu multa placere.Toate anotimpurile erau foarte frumoase.Nu erau soselele, ulitele asfaltate dar erau pietruite si nu exista noroi.Pentru ca trebuie sa ne cunoastem in primul rand tara va fac invitatia sa vizitati localitatile de pe Valea Bargaului din Ardeal.Nici acolo nu este totul perfect dar nu se poate compara cu situatia din localitatea Marasu.

֠ 4. aurelia -- (10-June-2010 )

eu sunt nascuta in insula mare a braile si mai exact titcov si stiu situatia de acolo dar am ales sa plec departe de casa sa stiti ca nu e usor sa traiesti in asfel de conditi.dar acum as dori sa ajung acolo sa vadem ce sa mai facut.o cunos pe fata care a nascut in decembrie da daca nu ajungea la timp salvarea ea murea.va salut pe toti din italia roma

֠ 5. florin -- (20-June-2010 )

sint nascut in insula mare a brailei in tacau si cunosc f.bine situatia de acolo in afara de f.mult noroi toti locuitori din insula mare traeste un cosmar cind vine apa la dig, si in toti ani sa roaga sa nu fie inundati.din insula se scoate saci de bani di agricultura si ma intreb de ce nu se lucreaza la refacerea digurilor mai ales ca acum pot beneficia de fonduri europene va rog faceti ceva florin satu tacau

֠ 6. paraschiv -- (27-November-2010 )

Cititi articolele lui Iftimie Nesfantu din Viata medicala (Si la Marasu traiesc oameni (2008), Pe decindea Dunarii la vale (2010) si o sa vedeti ce inseamna reportaj adevarat...

֠ 7. Nelu -- (12-December-2010 )

Sun din balta ,mai exact din satul Magureni.Am parintii acolo eu am plecat de mic pe alte meleaguri pentru un trai mai bun.Gandul ma duce ades la locurile copilariei mele.Fac vizite destul de des sa imi vad parintii care sunt oameni in varsta.Acum multumita primarului actual Domnul Nitescu Nicolae avem si noi un drum pietruit intre sate si centrul comunal.S-a construit si o frumoasa biserica ,scoala si gradinita au fost si ele renovate si dotate cu tot ce era necesar.AVEM ILUMINAT PUBLIC .Merita toata lauda acest primar care este si el tot baltagan de-al meu. Felicitari primarului

֠ 8. Adi -- (4-February-2012 )

Si eu sunt din marasu si am copilarit in balta si inca ma mai duc cand am ocazia Si cand este cald nu trebuie neaparat sa vii pe sosea poti veni pe 3 pentru cunoscatori asa ca marasu s-a mai facut cat de cat ceva frumos

Răspunsurile la întrebarile dumneavoastră le puteţi găsi în revista tiparită. Abonaţi-vă acum la Lumea Satului şi veţi avea gratuit suplimentul Agro-Business. Detalii aici

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu