Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Strategia naţională antisecetă: pe când?

România se confruntă în ultima perioadă cu fenomene frecvente de secetă persistentă şi temperaturi ridicate. Se prefigurează mutaţii severe în comportamentul climei. Este vorba, cum s-ar spune, de comprimarea anotimpurilor: veri tot mai uscate şi fierbinţi, precipitaţii în timpul iernii din ce în ce mai slabe.

Pe fondul încălzirii globale apar tot mai des perioade scurte cu precipitaţii intense (ploi, ninsori) cu efecte de calamitare a ecosistemelor naturale şi agricole. Aceste transformări climatice conduc la instalarea proceselor specifice intensificării secetei şi manifestării deşertificării.

3 milioane de hectare în pericol!

Fenomenele de secetă, degradare a solului şi deşertificare sunt de interes naţional. Legea apelor, Legea protecţiei mediului, Legea îmbunătăţirilor funciare, Legea asociaţiilor utilizatorilor de apă, Legea împăduririi terenurilor degradate conţin prevederi în concordanţă cu legislaţia internaţională.

Cadrul legislativ este însă incomplet, impunându-se necesitatea elaborării unei legislaţii speciale pentru protecţia solului, organizarea teritoriului, ameliorarea terenurilor degradate, combaterea secetei şi a deşertificării.

Sud-estul ţării, cuprinzând Dobrogea, estul Munteniei şi sudul Moldovei, acoperind cca 3 milioane de hectare, este zona în care se manifestă intensificarea secetei şi deşertificarea potenţială (local în forme incipiente), impunându-se soluţii strategice de mare urgenţă.
Este de menţionat că, pe fondul unor condiţii mult mai nefavorabile din punct de vedere climatic şi pe soluri mai puţin fertile decât la noi, agricultura în unele ţări (Spania, Israel, Grecia etc.) se menţine ca sector economic profitabil datorită managementului eficient şi sistemului agricol ameliorativ aplicat.

Practic, ce e de făcut

În ţara noastră, condiţiile climatice deosebit de nefavorabile pentru culturile agricole au impus demararea acţiunii pentru elaborarea unei strategii naţionale antisecetă. Realizarea sistemului de agricultură antisecetă (dry-farming) reprezintă un concept şi o activitate extrem de complexă ce se derulează pe direcţii de acţiune, aplicabile în timp, în baza unei gândiri unitare, a unei planificări coerente şi a unei implementări perseverente.

Este de datoria statului să stimuleze implementarea măsurilor antisecetă; trebuie să ajute fermierii din punct de vedere organizatoric, structural, financiar şi material pentru punerea în practică a elementelor strategice, susţinute în mod normal de interesul naţional, dar şi de cel privat.

În acest sens, subvenţionarea energiei electrice pentru irigat, stimularea proprietarilor de terenuri în pantă pentru a se asocia în vederea aplicării tehnicilor agricole antierozionale, stimularea agricultorilor care execută lucrări de ameliorare a fertilităţii solurilor, încurajarea folosirii culturilor tolerante la secetă ar putea intra într-un cadru reglementat de lucru, având drept ţintă facilitarea aplicării măsurilor antisecetă.

Este adevărat că nevoia îl învaţă şi-l obligă pe om să acţioneze într-un anumit fel, dar pentru aceasta agricultorul trebuie informat şi ajutat să fie conştient de anumite evoluţii şi tendinţe din mediul înconjurător pentru a evita situaţiile dramatice. Aceasta se poate face prin măsuri corective eşalonate în timp, suportabile material şi financiar, prin anticiparea fenomenelor şi planificarea unor acţiuni ce necesită anvergură şi consistenţă pe durata implementării.

Corecţii necesare

Norma de conţinut a Strategiei naţionale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt şi mediu cuprinde obiectivele generale şi specifice. Aceste obiective trebuie însă completate cu elemente strategice de acţiune, obiective operaţionale şi acţiuni de lucru care să prezinte şi să dezvolte, la nivel de activităţi concrete, modul de implementare a strategiei.

Dezvoltarea şi adâncirea obiectivelor strategiei antisecetă trebuie făcute prin reţeaua de unităţi de cercetare-dezvoltare din diferitele domenii ce au tangenţă cu fenomenul de secetă, întrucât anumite acţiuni se asigură prin intervenţia statului, mare parte însă se implementează la nivelul fermei agricole. Articolul de faţă îşi propune să prezinte o parte a interfeţei dintre obiectivele strategiei antisecetă şi acţiunile concrete ce trebuie realizate în teren şi la nivel de fermă.

Dry-farming, doar un concept

Astfel, sistemul de agricultură antisecetă (dry-farming) are darul de a include în cadrul tehnologiilor de lucru convenţionale pe terenuri neirigate realizarea arăturilor pentru înfiinţarea culturilor de toamnă la adâncimea de 22-25 cm şi folosirea subsolajului pentru favorizarea acumulării şi reţinerii apei în sol. Lucrarea este urmată de efectuarea în timpul cel mai scurt (dacă se poate concomitent) a operaţiunilor de pregătire a patului germinativ (nivelat, grăpat, cultivaţie totală), semănatul şi efectuarea tăvălugirii semănăturii.

Importantă este grăparea ogoarelor pentru ameliorarea condiţiilor cauzate de lipsa precipitaţiilor şi de creşterea evaporaţiei (zăpadă puţină iarna, precipitaţii reduse primăvara, temperaturi mari şi vânt care duc la pierderea apei primăvara şi vara etc.). Se impune finalizarea mai rapidă a lucrărilor solului în vederea semănatului primăvara, fără pierderea apei, efectuarea lucrărilor de pregătire a terenului pentru concentrarea lor în timp, semănatul la densitate mai mică, adâncime mai mare, în epoca optimă sau mai devreme.

Esenţială este folosirea soiurilor şi hibrizilor timpurii, a culturilor tolerante sau a celor care suportă mai bine stresul termic şi hidric din timpul verii, utilizarea plantelor cu înrădăcinare puternică care explorează volume mari de sol (rapiţă, floarea-soarelui, sorg, iarbă de Sudan, lucernă etc.).

Punerea în practică a Strategiei naţionale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt şi mediu este extrem de importantă şi trebuie să se facă în timpul cel mai scurt. În acelaşi timp este necesar să conştientizăm paradoxul cu care ne confruntăm şi să acţionăm ferm, într-un cadru care poate fi caracterizat plastic astfel: în anii secetoşi să facem şi să reparăm diguri, iar în anii ploioşi să reparăm staţiile de irigat.

Dr. ing. Marcel BULARDA, dr. ing. Ioan VIŞINESCU
Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Brăila
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

Vizualizari: 868



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI