Imprimati articolul

Tehnologia îngrăşării ovinelor

În ultima perioadă, datorită cererii ridicate existente pe piaţă, se resimte o puternică orientare a fermierilor către creşterea animalelor pentru carne.

Este foarte important însă ca aceste tehnologii de creştere şi exploatare a raselor destinate acestui scop să fie pe deplin cunoscute celor care au în vedere dezvoltarea unui proiect de acest gen. Întrucât şi în ţara noastră încep să devină cunoscute aceste noi practici zootehnice, în rândurile următoare vă prezentăm câteva aspecte notabile ale creşterii şi exploatării ovinelor pentru carne.

Obiective specifice procesului de îngrăşare

În cazul ovinelor, pentru obţinerea producţiilor sporite de carne superior calitative procesul de îngrăşare se face ţinând seama de rasă, de vârstă, de masa corporală, dar şi de cerinţele preferenţiale ale consumatorilor.

În cadrul speciei ovine se supun îngrăşării mieii, tineretul ovin eliminat de la reproducţie, ovinele adulte infertile sau reforme.

În urma acestui proces de îngrăşare, se urmăreşte ca la vârsta de 6-8 luni oaia să aibă o masă corporală de 35-40 kg, cu carcase bine îmbrăcate în musculatură şi cu grăsime puţină, uniform repartizată pe suprafaţa carcasei. Carnea acestei categorii de ovine este gustoasă şi prezintă o mare valoare biologică.

Mielul ideal

Condiţiile de calitate care trebuie îndeplinite ca urmare a îngrăşării în viu sunt:
• cap scurt şi larg;
• frunte rotunjită;
• greabăn larg şi îmbrăcat în musculatură;
• spinare şi şale lungi, largi, solide, îmbrăcate în musculatură;
• crupa lungă, largă, musculatura dezvoltată;
• pieptul larg, proeminent între membre;
• torace larg cu coaste bine arcuite;
• flancuri pline.

Sisteme de creştere

Atunci când optăm pentru un sistem de îngrăşare trebuie să ţinem cont de resursele furajere locale existente în strânsă legătură cu condiţiile agro-pedo-climatice, de cerinţele şi exigenţa pieţei privind categoria de miei îngrăşaţi şi produsele din carne de miel, precum şi de profitabilitatea îngrăşării în diferitele sisteme, avându-se în vedere nivelul cheltuielilor cu furajarea, transportul, forţa de muncă.

În funcţie de mărimea carcasei obţinute, a calităţii acesteia şi a vârstei de sacrificare se deosebesc următoarele categorii de miei şi tineret supuşi îngrăşării: miei cruzi sau miei de o lună, miei de lapte întârziaţi, miei de 100 de zile, miei de carne macră, miei pentru carne grasă. Intensivizarea producţiei de carne, prin folosirea tehnologiilor moderne de furajare şi exploatare, constituie una dintre principalele căi de reducere a consumului de furaje pe unitatea de spor şi respectiv de rentabilizare a sectorului ovin. Tehnologiile actuale de alimentaţie au în vedere valorificarea integrală a capacităţii productive a ovinelor pentru producţia de carne şi valorificarea superioară a resurselor furajere locale.

În raport cu modul de organizare, tipul alimentaţiei şi performanţele productive urmărite, în condiţiile ţării noastre se practică trei sisteme principale de îngrăşare a mieilor şi a tineretului ovin: intensiv, semiintensiv şi extensiv.

În numărul viitor vom prezenta modalităţile concrete de furajare pentru fiecare sistem în parte.

Prof. Stelian DĂRĂBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2010

֩ Comentarii