Imprimati articolul

Un oşan ne readuce pe piaţa de conserve a Europei

• În urmă cu un an, compania Legofruct din Dumbrăviţa – Timiş a inaugurat o fabrică de legume şi fructe congelate, situată în apropiere de Timişoara. Valoarea investiţiei se ridică la aproximativ 4,5 milioane de euro.

Directorul executiv al respectivei firme, Octavian Ghiran, este un tânăr originar din
Negreşti-Oaş – Satu Mare.

După terminarea facultăţii cu profil economic s-a stabilit cu familia la Timişoara. Ideea afacerii a fost una pur economică, demarată în 2005 printr-un proiect SAPARD, program pe care îl consideră de un real sprijin pentru el, pentru legumicultorii din zonă şi, nu în ultimul rând, pentru cei câţiva zeci de muncitori permanenţi şi sezonieri care lucrează aici. I-a trebuit multă muncă şi curaj să pornească o astfel de afacere, având în vedere că doar 10% din sumă a fost aport propriu, restul de bani provenind din credite şi fonduri europene.

– Concret, ce se face aici, într-o fabrică a cărei valoare nu este de neglijat?

– Investiţia constă în patru linii de procesare, din care trei pentru legume şi una pentru fructe. Respectiv o linie de procesare pentru mazăre şi fasole cu o capacitate de 3,5 tone pe oră, de rădăcinoase şi celelalte legume care se prelucrează manual, cum ar fi conopida, brocoli, ardei. La fructe putem prelucra toată gama, începând de la cele de pădure.

Procesarea constă în spălare, curăţare, divizare dacă este cazul. Se mai face şi o opărire, apoi urmează congelarea. Avem depozite de aproximativ 1.000 de tone pentru produsul finit, iar capacitatea totală de producţie a fabricii este de 6.000 de tone, dar având şi o rotaţie a stocurilor, momentan este suficient acest depozit. Tunelul frigorific este procurat din Suedia, iar utilajele de procesare şi instalaţia de frig din Danemarca. Depozitele frigorifice sunt din producţie autohtonă.

Dotarea este străină, la fel şi materia primă

– Până aici totul este bine. Aţi procurat utilajele, aţi realizat investiţia: de unde faceţi rost de materia primă?

– Din păcate, în mare parte materia primă este procurată din import din Ungaria şi Serbia. Producătorii autohtoni, deocamdată, nu îşi arată interesul pentru a produce şi a intra în relaţie comercială. E drept că suntem încă noi pe piaţă şi lumea nu ne cunoaşte suficient.

Pe parcurs vom renunţa la importuri, urmând să ne îndreptăm spre producţia autohtonă, dar asta în măsura în care volumul şi calitatea materiei prime livrate ne vor permite acest lucru. În zona Banatului avem încheiate contracte cu doi mari producători. Pentru acele sortimente de legume pe care ei nu le pot produce, ne-am orientat în zona bazinului legumicol Galaţ – Brăila. Deşi distanţa este mare, avem în vedere calitatea produsului şi de aceea preferăm să plătim mai mult la transport decât să pierdem la procesare.

Procentual, cam 70% este materie primă procesată din import şi restul din producţia internă. De-abia anul acesta am început să încheiem contracte şi altfel se pune problema. Până acum am achiziţionat destul de haotic, ce am găsit de fapt.

Anul trecut am procesat 1.500 de tone produs finit care au ajuns pe pieţele internaţionale, în mare parte în Germania, Belgia, Ungaria, Olanda, dar şi pe piaţa românească. În sezon multă marfă pleacă la export, dar primăvara şi iarna merge în ţară la patiserii, la cei care fac conserve, precum şi la unele reţele comerciale.

– Credeţi că s-ar impune din partea statului o mai mare susţinere pentru legumicultori? Mă gândesc la posibilitatea stimulării acestui sector pentru a produce mai mult şi de calitate.

– Da, şi nu numai din partea statului. Mă voi implica şi eu în acest lanţ, de anul viitor, cu siguranţă, pentru că acum s-ar putea să fie târziu să mai intrăm în relaţii cu diferiţi furnizori. Producătorii cu care avem încheiate contracte sunt cei mai mari din zonă şi au potenţa financiară necesară pentru a-şi susţine singuri producţia proprie. Dar pentru anul viitor, dacă se constituie în grupuri sau asociaţii de producători, vom încerca să colaborăm. Sunt sigur că printr-o astfel de colaborare vom câştiga şi noi, şi producătorii de legume, şi consumatorii.

I. Banu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2009

֩ Comentarii