Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva
     

Imprimati articolul

Unde ne sunt mecanizatorii?

De ani buni se scrie şi se vorbeşte despre dispariţia meseriilor satului. Se deplânge faptul că nu mai sunt fierari, deşi numărul cailor ne situează pe primul loc în Europa, au dispărut butnarii, cojocarii şi cei care executau mici reparaţii, cizmari sau croitori.
În multe localităţi brutăriile care s-au înfiinţat în anii '80 s-au transformat în cârciumi, gospodinele aşteptând în fiecare dimineaţă maşina cu pâine din oraş.

Ce se întâmplă aşadar cu meseriile de care până la urmă depinde hrana de fiecare zi a noastră, a tuturor, cu cei care, numiţi îndeobşte mecanizatori, iar acum operatori, pentru că cea de mecanizator nu mai există? Din păcate, situaţia este aceeaşi ca şi la meseriaşii menţionaţi mai înainte. Cei care au lucrat zeci de ani, în condiţiile ştiute, la volanul tractorului, dacă mai sunt, s-au pensionat, iar în urma lor a rămas un gol ce se resimte.

„Acum, ne spune domnul Vasile Istrate, administratorul unei societăţi agricole, fiecare se descurcă cum poate. Oricine are permis de conducere categoria C se urcă la volan şi consecinţele se văd. Meseria se face pe apucate, cum se spune, iar tinerilor pe care-i angajăm nu le putem da pe mână un tractor sau altă maşină agricolă care costă, se ştie, foarte mult.“

Grup şcolar agricol fără clasă cu profil agricol!

Dispariţia şcolilor de meserii de la sate a făcut să dispară şi dorinţa tinerilor de a se dedica unei profesii legate de agricultură. La Grupul Şcolar Agricol din Hemeiuş – Bacău, în urmă cu 15-20 ani, peste 200 de elevi erau pregătiţi ca mecanizatori şi cei mai mulţi dintre ei, îşi aminteşte viceprimarul localităţii, Ion Gălăţeanu, au lucrat în unităţile de profil sau au plecat în străinătate. Acum amintitul grup şcolar mai are doar circa 70 de elevi care se pregătesc în… protecţia mediului şi mecanica auto. Aşadar, nicio clasă cu profil agricol într-o comună în care principala activitate a locuitorilor este munca câmpului!

„Nu se cere o astfel de specializare“, se justifică Ovidiu Neacşu, directorul unităţii. De la domnia sa aflăm că dispariţia învăţământului profesional şi transformarea şcolii pe care o conduce în liceu a făcut ca numărul elevilor să scadă continuu, iar cei care sunt repartizaţi aici, la nivelul judeţului, pot fi de oriunde şi nu au nicio legătură cu viaţa satului, cu agricultura. Înainte, ne spune domnul director, tinerii veneau să înveţe o meserie şi nu să facă liceul, să aibă diplomă de bacalaureat şi rezultatele se văd.

O meserie neatractivă pentru absolvenţi

Că nu există nicio legătură între cei care diriguiesc destinele învăţământului românesc şi viaţa satului, a locuitorilor săi, o aflăm şi de la ing. Ştefan Totolici, directorul regional al IPSO Filipeşti – Bacău.

„Noi oferim beneficiarilor noştri utilaje de ultimă oră pe plan mondial. Tractoarele, combinele şi celelalte utilaje achiziţionate de mulţi dintre investitorii din această parte de ţară au făcut să dispară imaginea tractoristului mânjit de ulei şi obosit după o zi de muncă din zori până în asfinţit. Acum cei care lucrează pe aceste maşini moderne, cu aer condiţionat şi cu calculator la bord, sunt cei care prefigurează agricultorul român de mâine.

Din păcate, şi aici se simte acut nevoia de oameni. Căutăm, continuă directorul IPSO, absolvenţi de liceu agricol, dar şi absolvenţi de învăţământ superior de profil pentru a-i angaja. Tinerii ingineri, după ce îşi iau diploma, pleacă peste hotare, iar cei care au terminat liceul, cu sau fără bacalaureat, nefiind pregătiţi în domeniu, refuză. Societatea noastră încearcă acum, prin departamentul de resurse umane, să ia legătura cu liceele, dar şi cu facultăţile de profil, astfel încât o parte din tineri să facă practică în cadrul unităţilor noastre şi eventual, prin contract, să-i sprijinim până când termină facultatea. Avem astfel garanţia că putem conta pe ei.

E adevărat că de două ori pe an ne deplasăm la fermierii care au achiziţionat utilaje de la noi şi facem, ca să spun aşa,  cursuri de iniţiere şi calificare, dar ceea ce lipseşte este cel care vine cu bagajul de cunoştinţe din şcoală.“

Am reţinut spusele directorului Totolici, subliniind doar faptul că ceea ce li se oferă ca material de studiu elevilor sau studenţilor dispuşi să lucreze în agricultură poate să stea cu cinste în orice muzeu al tehnicii de profil, în timp ce utilajele moderne sunt parcă dintr-o altă eră. Aşadar şi aici există investiţii, dar dacă interesul nu există...

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 18, 16-30 SEPTEMBRIE 2012

Vizualizari: 696


֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI