Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Viaţa ţăranului român din Basarabia
Interviu cu poetul Valeriu Matei

– Vă aflaţi acum în oraşul lui Nichita Stănescu, unde aţi fost distins cu „Premiul special“ al Festivalului Internaţional de Poezie şi cu trofeul „Mihai Viteazul“. Ce mai face azi ţăranul din Basarabia?

– Idilic vorbind, să zicem că este pe calea regăsirii sale. Pentru că ceea ce a însemnat ţăranul român autentic a fost distrus de sistemul sovietic de ocupaţie, fiind expulzat în mare parte în Siberia. Când s-a întors, nu mai avea nici pământ şi nici vite. Aşa că ţăranul român din Basarabia abia începe să-şi revină. A fi ţăran înseamnă a fi proprietar de pământ, în sensul în care ţăranul înseamnă să ştie rostul cultivării pământului. Poate că prin aceasta se şi explică anevoioasa refacere a conştiinţei naţionale şi civice în satele Basarabiei.

Colhozurile au devenit minicolhozuri

– De fapt, câţi ţărani mai sunt azi în Basarabia?

– Ei reprezintă peste 55% din populaţie. Dar, ce sunt acum aceşti ţărani? Aşa-zisa reformă agrară a fost făcută nu după reguli europene şi nu în sensul restituirii pământului părinţilor şi bunicilor lor. Ci o lege funciară trunchiată prin care pământul lor, aparţinând colhozurilor şi sovhozurilor, a fost repartizat uniform.

În felul acesta, le-au revenit oamenilor parcele foarte mici de pământ. O cotă de 28-30 de ari! Aceasta este şi azi o cotă medie de teren repartizată sătenilor. Ce fel de agricultură modernă poţi să faci pe aceste mici parcele de pământ? Oamenii s-au asociat sau încă se asociază cu greu. Dar vechile metehne au rămas, în multe locuri astfel de asociaţii au devenit un fel de minicolhozuri, cu liderii de altădată.

– Ce s-a întâmplat cu acele podgorii şi livezi, mândria Republicii Moldova?

– N-a fost distrus chiar tot. Numai că, în cele mai multe locuri, viţa-de-vie şi livezile au ajuns în paragină. Frumoasele podgorii şi marile livezi de măr, prun şi piersic au murit. Aşa că agricultura dacă mai este astăzi la o treime din ce a fost odată.

– Ce imagine aveţi când treceţi Prutul şi parcurgeţi câmpurile şi dealurile de pe la noi?

– Văd pământul românesc ca pe un trup integru, dar cu un braţ ciung, braţ care este, poate, Basarabia, braţ din care cauză trupul Ţării Româneşti sângerează. Acest braţ numit Basarabia se află încă într-o lungă şi grea degringoladă.

– Ce se mai întâmplă cu ţăranii români din Transnistria?

– Ei au un regim oarecum acceptabil, iar toleranţa separatiştilor se explică prin frica de foamete. Ţăranii sunt puţini şi le este greu să hrănească atâtea guri flămânde de la oraş.
Cel mai mult ne bucură că sunt destui oameni care şi aici vorbesc coerent româneşte, că sunt tot mai mulţi tineri care vorbesc şi acţionează româneşte.

Am văzut aceasta recent, la manifestările dedicate celor 91 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara, în 1918, când peste 500 de tineri au manifestat pe străzile centrale din Chişnău, având pe bluze inscripţia „Basarabia, pământ românesc!“. Am văzut acest lucru zilele trecute, când tinerii au ieşit cu pieptul gol în faţa gloanţelor, cerând libertate. Cerând un viitor bun şi sigur pentru generaţia ce vine.

Cristea Bocioacă
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.9, 1-15 MAI 2009

Vizualizari: 1480



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI