Home   Despre noi   Abonamente   Video   Articole   Oferte   Anunturi   Newsletter   Agro Business   Contact   Arhiva

Imprimati articolul

Drumul regăsirii de sine
Mărturisitorii ortodoxiei româneşti

La 24 aprilie, Biserica Ortodoxă Română cinsteşte Trei Ierarhi dăruiţi de pământul acestei ţări, care s-au ridicat prin trăirea şi faptele lor în rândul sfinţilor. Acestor cârmuitori ai Mitropoliei Transilvaniei şi Maramureşului Sfântul Sinod le-a întărit valoarea canonizându-i în 1955 respectiv în 1992.

Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei la Alba-Iulia între 1640-1643, a cârmuit Biserica Ortodoxă în vremuri tulburi, când românii şi religia lor erau „toleraţi“ de autorităţile maghiare. Născut în jurul anului 1600 în Maramureş, s-a călugărit de tânăr la Putna, instruindu-se sub îndrumarea Mitropolitului Atanasie Crimca.

Se bucura de aprecierea domnitorului Vasile Lupu, care l-a susţinut împreună cu Matei Basarab pentru ocuparea scaunului Mitropoliei transilvane în 1640. De la începutul păstoririi s-a confruntat cu prozelitismul calvinist, sprijinit de autorităţi.

Luptând împotriva influenţelor calvinismului şi întărind învăţătura străbună în rândul preoţilor şi al enoriaşilor, Mitropolitul Ilie Iorest a fost închis la Bălgrad timp de 9 luni. Eliberat în schimbul unei taxe de 1.000 taleri, pentru care s-au pus garanţie 24 de credincioşi, a plecat în Rusia, unde a primit bani de la ţar pentru răscumpărare. Între 1656-1657 a fost episcop de Huşi, apoi s-a retras la Putna, unde a murit în martie 1678.

Este cinstit ca neînfricat apărător al ortodoxiei în Transilvania, pildă de statornicie în credinţă şi pentru dragostea de poporul său.

Sfântul Ierarh Sava Brancovici a păstorit ortodocşii din Transilvania 24 de ani, ocupând scaunul episcopal între 1656-1680. S-a născut în 1601 la Ineu, judeţul Arad, într-o familie ce a dat mulţi vlădici: Matei, Sava şi Longhin. Tinereţea a petrecut-o la Mănăstirea Comana, în Ţara Românească. După moartea tatălui, doi fraţi şi o soră, vine acasă, se căsătoreşte şi devine preot la Ineu.

Rămâne văduv curând, iar din 1656 este ales Mitropolit. Şi păstorirea lui s-a desfăşurat în condiţii grele din cauza calvinismului. A păstrat şi a întărit credinţa străbună folosind limba română în slujbe, propovăduind Evanghelia şi întrunind soboare de instruire ale preoţilor. În 1680 a fost închis şi bătut în fiecare vineri, deşi era bătrân şi bolnav. A murit la 1683, devenind un stâlp al ortodoxiei în Transilvania.

Sfântul Ierarh Iosif Stoica, Mitropolit al Maramureşului. Mănăstirea ctitorită de primul descălecător Dragoş la Peri (azi Ucraina) a fost în 1391 subordonată Patriarhiei Ecumenice, iar ulterior a devenit reşedinţa episcopală a ortodocşilor maramureşeni.

Foarte aproape, la Muncaci, se afla reşedinţa creştinilor ruteni. În 1569 ucrainienii s-au unit cu Biserica Romei, fiind urmaţi de ruteni în 1646. S-a încercat şi convertirea ortodocşilor, însă românii şi-au ales episcop din partea locului pe protopopul văduv Iosif Stoica. A fost hirotonit în 1690 de către Dosoftei şi a păstorit 15 ani.

A reuşit să menţină neclintită credinţa străbună în eparhia sa, chiar şi după ce în 1701 Biserica din Transilvania s-a unit cu Biserica Romei prin acceptul Mitropolitului Atanasie Anghel. Pentru apărarea fiinţei naţionale şi a ortodoxiei a fost întemniţat la Hust din 1705 până în primăvara 1711, când a trecut la Domnul, curând după eliberare.

Prin lupta lor pentru păstrarea adevăratei credinţe au înzestrat biserica naţională cu numele lor, intrate în rândul sfinţilor.

Narcisa DOHANOV
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2007

Vizualizari: 593



֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu




© 2005-2011 REVISTA LUMEA SATULUI