Imprimati articolul

Plante cu efect laxativ şi purgativ (II)

Pledoaria noastră în favoarea plantelor medicinale nu-şi propune să determine o opţiune a cititorilor pentru acest gen de tratament, în detrimentul pilulelor sintetice de care am devenit atât de dependenţi. Scopul nostru este acela de a prezenta proprietăţile curative ale unor plante din flora spontană, pe care adesea le desconsiderăm cu o uşurinţă condamnabilă.

• Porumbarul (Prunus spinosa) – în funcţie de afecţiunile asupra cărora trebuie să acţioneze şi de modul de preparare, planta poate avea acţiune laxativă (florile, frunzele ca infuzie) sau anti-diareică şi anti-dizenterică (vin din fructe, decoct din fructe şi scoarţă).

Efectul florilor şi frunzelor este pus pe seama glicozidelor şi a sărurilor de magneziu conţinute. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe/cană, doza recomandată fiind de 2-3 căni/zi. Efectul nu este spectaculos prin rapiditate, dar persistă după o cură mai îndelungată.

• Socul (Sambucus nigra). Toate organele plantei pot fi utilizate în fitoterapia constipaţiei:

a) florile, sub formă de infuzie 0,5% (1 linguriţă/ cană, 1 cană seara, înainte de culcare) sau de „socată“ (7 capitule, în 7 litri de apă şi o lămâie tăiată în felii groase, macerare 24 de ore, se adăugă 1 kg de zahăr, opţional zeamă de lămâie şi filtrare după alte 24 de ore) – ca laxativ, la fel ca fructele consumate ca atare (dar nu prea multe!) sau sucul din fructele supuse unei fermentaţii pectice;

b) extractul fluid (preparat farmaceutic) din scoarţa trunchiului este purgativ la doza de 20 g/zi sau purgativ-drastic (la depăşirea dozei recomandate);

c) 2-3 frunze proaspete zdrobite în miere combat constipaţia bătrânilor, iar fierte în zer au acţiune purgativă; după uscare, acestea devin însă anti-diareice şi anti-dizenterice. Folosirea frunzelor trebuie făcută cu precauţie, orice depăşire de doză putând fi pericuoasă din cauza transformării glucozidului sambunigrină în acid cianhidric!;

d) pelteaua (fructele mature, proaspete, zdrobite se lasă la macerat într-un borcan de sticlă timp de 24 ore, apoi se presează, iar sucul obţinut se încălzeşte la baia de abur până se leagă, prin evaporare. Luată câte o linguriţă, de mai multe ori pe zi, este un bun digestiv, în timp ce o lingură la priză acţionează ca purgativ.

• Inul (Linum usitatissimum) – seminţele înmuiate în apă (1-2 linguriţe/cană) se umflă, devin mucilaginoase şi, consumate seara, înainte de culcare, acţionează ca emolient şi laxativ-purgativ mecanic, favorizând expulzarea bolului fecal. Acţionează bine, chiar şi în constipaţiile rebele, dar consumul său este limitat în caz de sarcină.

• Muştarul (Sinapis alba) – se recomandă în constipaţiile cronice, în doze de la 1 linguriţă la 1 lingură seminţe întregi luate cu puţină apă sau lapte, seara înainte de culcare, în cure de maximum 7-8 zile, cu pauze de 7-10 zile. Depăşirea dozei este interzisă deoarece, în tractul intestinal, seminţele dau naştere la compuşi iritanţi (alilsenevole) sau chiar toxici (hidrogen sulfurat). Nu se administrează copiilor.

• Fumariţa (Fumaria officinalis) – planta conţine mucilagii şi o serie de alcaloizi, care determină eliminarea prin diverse căi (diureză, transpiraţie, stimularea defecaţiei) a produşilor toxici din metabolism, acţionând îndeosebi ca drenor hepatic. Durata curei nu trebuie să depăşească 10 zile, timp în care se bea zilnic câte o cană de infuzie preparată dintr-o linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită, acoperită şi lăsată 10-15 minute.

Dr. ing. Radu STOIANOV, Institutul de Bioresurse Alimentare
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 6, 16-31 MARTIE 2008

֩ Comentarii