Începutul eliberării Basarabiei > REVISTA LUMEA SATULUI

După ce timp de câteva săptămâni am vorbit despre evenimentele care au premers Marea Unire, vă propun astăzi, stimaţi cititori, să ne întoarcem cu un an în urmă şi să consemnăm un eveniment extrem de important – înfiinţarea Sfatului Ţării, de la care s-au împlinit 90 de ani –, primul pas spre eliberarea provinciei româneşti de peste Prut.

În vara lui 1917, în Basarabia situaţia era extrem de tulbure. „Comitete“ şi „comiţii“ apărute peste noapte revendicau fiecare dreptul de a lua parte la treburile publice. La rândul lor, funcţionarii fostului regim ţarist făceau opoziţie făţişă mişcării naţionale româneşti.

Principala temă a agitaţiei lor era că Basarabia nu are nevoie de autonomie. Mai mult, bande de dezertori terorizau ţara jefuind şi omorând; între victime şi doi fruntaşi ai mişcării naţionale române, inginerul Hodorogea şi avocatul Murafa. Pentru a pune capăt acestei situaţii, două formaţiuni, Comitetul Central Ostăşesc şi Partidul Naţional, au hotărât să creeze un organ independent de administraţie a Basarabiei autonome.

Soldaţii basarabeni de pe frontul român, cei ai Comitetului de la Odessa şi delegaţii Partidului Naţional au convocat Marele Congres Ostăşesc care s-a ţinut la Chişinău, la „Casa Eparhială“, între 2-9 noiembrie, cu participarea a 989 de deputaţi, ofiţeri şi soldaţi, reprezentând peste 250 mii de militari basarabeni de pe diferite fronturi.

Preşedintele Congresului a fost Cijevschi, iar vicepreşedinţi Pântea, Păscăluţă şi Braga. Fruntaşii mişcării naţionale Inculeţ, Halippa, Erhan etc. au ţinut înflăcărate cuvântări, lămurind înţelesul cuvântului autonomie, echivalent cu eliberarea Basarabiei după 105 ani de ocupaţie ţaristă şi au cerut înfiinţarea unei armate proprii, capabilă să pună ordine în ţară.

Congresul a proclamat autonomia Basarabiei ca singurul mijloc „de a uni neamul moldovenesc şi a-i chezăşui drepturile lui naţionale şi propăşirea lui economică şi culturală“.
Cu acest prilej, s-a hotărât convocarea „Sfatului Ţării, adunare naţională aleasă a Basarabiei, reprezentantă legitimă, expresie a suveranităţii naţionale“.

Alegerile în Sfatul Ţării nu s-au putut face prin vot direct deoarece mai toţi bărbaţii erau pe diferite fronturi de luptă; membrii acestui organism au fost aleşi, aşa stând lucrurile, prin alegeri indirecte de diferite organizaţii şi comitete care funcţionau în rândurile soldaţilor.

Sfatul Ţării a fost alcătuit din 120 de membri, din care 44 aleşi de Congresul Ostăşesc, 31 de deputaţi ai ţăranilor aleşi de „Sovietul Gubernial al Deputaţilor Ţărani“, patru deputaţi ai Partidului Naţional Moldovenesc, opt ucrainieni, şapte evrei, patru găgăuzi şi bulgari, doi nemţi şi delegaţi ai unor alte asociaţii profesionale, 84 de deputaţi erau basarabeni, 36 erau ruşi, ruteni, evrei, bulgari, germani, poloni etc.

Inaugurarea oficială a lucrărilor Sfatului Ţării a avut loc pe 4 decembrie în localul Liceului nr. 3, s-a cântat „Deşteaptă-te, române!“ şi s-a sfinţit primul drapel, sub faldurile căruia a defilat primul regiment moldovenesc.

Preşedinte al Sfatului Ţării a fost ales Ion Inculeţ care, alături de Halippa şi Pelivan, susţinea cu ardoare unirea Basarabiei cu patria-mamă.

Zece zile după constituirea sa, Sfatul Ţării proclamă la 15 decembrie 1917 Republica Democratică Moldovenească. Ion Inculeţ este proclamat preşedinte al Republicii, iar puterea executivă a fost încredinţată unui consiliu director în frunte cu P. Erhan.

Crearea Sfatului Ţării, proclamarea Republicii Moldoveneşti a Basarabiei a fost prima etapă pe drumul care ducea la soluţia pentru care luptau fruntaşii mişcării naţionale – Unirea cu România.

֩ Comentarii

֩ Comentarii

--> Click aici pentru a adauga un comentariu