Imprimati articolul

Apa la sate: ambiţii mari, realizări modeste

• Dialog cu ing. Sorin NICULAE, directorul general al SC Exploatare Sistem Zonal Prahova al Apelor Române

- Domnule director, asistăm azi, în Prahova, la o ofensivă pentru extinderea apei potabile în satele de deal şi de munte. Unitatea dvs. este în măsură să facă faţă acestor solicitări?

- Vorbind la modul general, da. În particular există multe excepţii nedorite. Asta mai ales în localităţile deluroase, unde pe timpul verii seacă până şi fântânile cu apă nepotabilă. Suntem unul dintre judeţele oarecum norocoase în resurse de apă. Cele două mari acumulări de la Paltinu şi Măneciu, cu o capacitate de retenţie de peste 70 milioane de metri cubi de apă, reprezintă o garanţie în acest sens.

Chiar şi în anii de secetă. Necazul este că această resursă hidrologică este mai mult stocată decât utilizată. Unitatea noastră, aflată în directa subordonare a Administraţiei Naţionale a Apelor Române, care are în profilul său prepararea apei potabile, adică tratarea apei brute din marile acumulări amintite, adusă printr-un sistem de conducte la staţiile de înmagazinare şi livrare, poate fi în măsură să asigure, în cea mai mare parte, necesarul de consum al populaţiei judeţului. Şi din oraşe şi din sate.

- Această reţea are, totuşi, o arie de cuprindere limitată, câte comune din judeţ au acum apă livrată de unitatea dvs.?

- Aproape jumătate din cele 90 de comune. Cred că este vorba de aproape 200.000 de persoane care au apă la robinet sau în faţa casei. Există în prezent un mare număr de localităţi rurale cu apă potabilă din sistem centralizat. Cu deosebire cele din zona de deal şi de munte a judeţului.

Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, ing. Mircea Cosma, a anunţat recent că în următorii doi ani 86 dintre cele 90 de comune vor avea apă la robinet. Sistemul de aprovizionare a apei potabile se face printr-o firmă specializată, şi anume HIDRO Prahova, pendinte de CJ Prahova, cu care avem o bună conlucrare.

- Ne vorbiţi mai mult de satele de munte şi aproape deloc de cele de câmpie sau deal. De ce?

- Aşa este. Reţeaua noastră de conducte de aducţiune este modestă. Are numai 160 kilometri. Ea este insuficientă pentru a putea face faţă noilor cerinţe. În aceste condiţii, dezvoltarea reţelei de aducţiune nu o mai putem face noi. Ştim că există mai multe proiecte iniţiate de CJ Prahova în acest sens. Între acestea, o aducţiune de la staţia de înmagazinare de la Movila Vulpii până la Mizil şi de aici în zona sudică şi de est a Prahovei. De la Mizil până la Ciorani, Fulga şi Sălciile şi chiar mai departe, la Boldeşti-Gradiştea. Aşa cum dăm apă şi în unele localităţi din Dâmboviţa o putem face şi aici. Cu condiţia să avem la îndemână reţeaua de aducţiune. Altfel, satele de câmpie vor avea apă potabilă numai din foraje ca şi până acum. Este vorba de sărăcia primăriilor din zona amintită, dar şi de insuficienţa fondurilor pe plan judeţean.

- Economic vorbind, apa potabilă livrată satelor şi oraşelor reprezintă o afacere pentru unitatea dvs.…

- Profitul înregistrat de noi este destul de mic, adesea aproape de zero. Preţul apei potabile perceput este între 0,57 lei şi 0,90 lei mc apă livrată, din care însă mai scădem şi costul plătit către Apele Române pentru apa brută pe care o primim din cele două mari acumulări de la Paltinu şi Măneciu. Numai că trebuie să mai facem şi ceva investiţii. Fapt este că acum suntem aproape la linia de plutire.

Cristea BOCIOACĂ
LUMEA SATULUI NR.1, 1-15 IANUARIE 2011

֩ Comentarii