Imprimati articolul

Aurel Anghel, directorul executiv DAJ Prahova: Atenţie la sănătatea pământului!

Aurel Anghel , directorul executiv al DAJ Prahova, este unul dintre inginerii cu o foarte bogată experienţă de producţie, care ocupă şi o funcţie de conducere în administraţia agricolă. A lucrat 25 de ani în sistemul IAS, întâi ca şef de fermă la Ograda-Ialomiţa şi la Puchenii Mari-Prahova, apoi ca inginer-şef şi director de complex la IAS Puchenii Mari, iar din 1990 şi până în 2002 a fost directorul general al IAS Drăgăneşti. Timp de doi ani a lucrat la Ministerul Agriculturii, din 2004 şi până astăzi fiind director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Prahova. În 2007 a primit Ordinul „Meritul Agricol“ pentru întreaga carieră.

- Domnule director, când spun Direcţia Agricolă deja văd o instituţie sub coordonarea sau îndrumarea căreia se desfăşoară orice înseamnă agricultură într-un judeţ. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa.

- În mod firesc, aşa cum la nivel central toate instituţiile agricole sunt reunite sub Ministerul Agriculturii, ar fi de aşteptat ca şi în judeţe sistemul de organizare să fie reprodus întocmai. Lucrurile însă au evoluat altfel, iar direcţiile agricole se ocupă doar de o foarte mică parte a problemelor din agricultură.

Într-un fel, această situaţie a încercat să fie corectată prin înfiinţarea Comitetului de Coordonare a Administraţiei Agricole Judeţene, preşedinţia acestuia fiind asigurată de directorul Direcţiei Agricole, organism care exact asta încearcă să facă, să armonizeze, să pună cap la cap treburile din acest sector important pentru economia unei ţări.

ANSVSA şi ANCPI ar trebui să revină la MADR

- CCA-ul are însă rol consultativ. Nu conferă nimănui posibilitatea de decizie. În plus, nu sunt reunite sub acest organism toate instituţiile din zona agrară.

- Vă referiţi probabil la structurile judeţene ale Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI). Este adevărat, ele lipsesc din componenţa CCA. Nu este doar punctul meu de vedere, dar trecerea ANSVSA sub directa coordonare a Guvernului şi a Cadastrului sub tutela Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost o greşeală. Este un mare dezavantaj pentru toţi că ele au fost risipite sau rupte de Ministerul Agriculturii.

 Locul lor era la MADR. Cât despre ceea ce remarcaţi dumneavoastră, este corect. Însă avem un set de legi care reglementează fiecare activitate în parte şi, dacă legea este respectată, e ca şi cum toate mecanismele s-ar pune în mişcare şi ar rezulta agricultura organizată.

Progrese mari în cultura cerealelor

- România s-a înscris, din 2007, în ecuaţia agricolă europeană. Care este efectul în Prahova al aplicării politicilor agricole comune europene?

- Sunt evidente progresele fermelor din cultura mare. Proiectele cu finanţare europeană au asigurat o bună dotare tehnică a fermelor şi, ca o consecinţă directă, au permis aplicarea tehnologiilor de cultură performante. Dacă adăugăm subvenţia la unitatea de suprafaţă şi cea la motorină, s-au creat premisele ca acest sector să evolueze foarte bine. Dacă în urmă cu câţiva ani rămâneau câmpuri întregi necultivate, astăzi este o competiţie între fermieri, care să arendeze mai mult teren. Au apărut fermieri cu profituri frumoase, iar acest lucru i-a determinat şi pe alţii să învestească în agricultură.

Cred că fermele profilate pe cultura cerealelor şi plantelor tehnice sunt pe calea cea bună. Evoluţii pozitive remarc şi în viticultură, acolo unde programul european de reconversie a plantaţiilor a fost un real succes. Îmbunătăţiri remarcabile sunt şi în apicultură, cea mai solicitată măsură fiind cea referitoare la agricultura ecologică. În fine, ca peste tot în ţară, zootehnia a plusat la ovine, efectivul fiind şi în Prahova în constantă creştere. Legumicultura şi pomicultura, în schimb, pentru faptul că nu au beneficiat de programe ţintite înspre această categorie de ferme, sunt un pic în urmă.

Atenţie la pH-ul solului!

- Vă ştiu de acum 16-20 de ani, din vremurile în care dumneavoastră nu discutaţi despre producţii sub 4.000 -5.000 kg grâu la hectar.

- Sunt plăcut impresionat că, de câţiva ani, tot mai mulţi fermieri practică înalta tehnologie, cu rezultate excelente sub aspectul recoltei. Disciplina tehnologică este obligatorie pentru recolte consistente. Pe de altă parte, adevăraţii fermieri cunosc regula de aur a agriculturii: la realizarea producţiei contribuie o serie de factori într-o corelaţie şi concordanţă foarte strânsă.

Dacă unul dintre factori nu este în optim şi ceilalţi pot acţiona negativ asupra producţiei. Faci plan corect de fertilizare, tehnologie impecabilă, însă dacă nu ai apă, recolta e limpede că se diminuează. Sau ai apă şi nu duci fosfor sau potasiu suficient, efectul este acelaşi. Recunosc, şi astăzi sunt colegi care vin să-mi ceară sfatul de specialist cu vastă practică în producţie, iar acest fapt mă bucură.

- Apropo de planul de fertilizare, nu aud în vocabularul fermierilor noţiunea de cartare agrochimică…

- În 2002, MADR a emis Ordinul nr. 223 privind realizarea şi reactualizarea „Sistemului naţional şi judeţean de monitorizare sol-teren pentru agricultură“, pentru o perioadă de 10 ani.

Finanţarea a fost însă modestă, astfel că programul a ajuns, ca aplicare, undeva la 35-40%. Lucrurile nu stau bine. Din datele pe care le am de la Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Prahova, peste 65% dintre solurile judeţului sunt slab şi foarte slab aprovizionate cu fosfor, iar pe o suprafaţă însemnată, din cauza folosirii unilaterale a azotatului şi a sulfatului de amoniu, reacţia solului (pH) a devenit, de la neutră sau slab acidă, moderat sau puternic acidă. Sunt cazuri în care, în aproape 15 ani, pH-ul solului a scăzut cu valori chiar şi în jurul cifrei unu!

Specialiştii ştiu despre ce vorbesc, iar situaţia aceasta trebuie remediată obligatoriu. Sănătatea pământului este definitorie pentru cel care face agricultură adevărată. În Prahova încercăm să-i convingem pe fermieri despre importanţa agriculturii ştiinţifice, care implică şi analiza chimică a solului. Şi, în parte, dar nu suficient, s-a înţeles acest aspect, de aceea au apărut şi performanţele.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.19, 1-15 OCTOMBRIE 2011

֩ Comentarii