Imprimati articolul

Badea Anton face potcoave pentru cai şi… limuzine

Sălăjeanul Anton Stoica a devenit celebru pentru potcoavele şi vârfurile de săgeţi pe care le meştereşte pentru armatele de daci şi romani care încântă privirile a milioane de oameni cu ocazia unor festivaluri istorice internaţionale.

La cei peste 80 de ani ai săi, badea Anton din Mirşid a ajuns nu doar un potcovar renumit, ci şi omul care confecţionează vârfurile de săgeţi pentru legiunile romane ale Europei care încântă miile de oameni ce participă an de an la festivaluri daco-romane internaţionale. Stoica Anton locuieşte singur într-o casă simplă cu două încăperi, situată la marginea drumului care şerpuieşte prin localitate de la un capăt la altul.

Cât e ziua de mare loveşte fierul cald cu ciocanul meşterind la potcoave, securi şi de câţiva ani la vârfuri de suliţe şi săgeţi. Până în 1990 a muncit la fosta Întreprindere de Armături, iar după ce s-a pensionat a meşterit fără întrerupere la prelucrarea fierului. După ce şi-a aşezat copiii la casele lor, badea Anton şi-a continuat viaţa preferând să arate lumii întregi că fierăria nu este doar o simplă meserie, ci o adevărată operă de artă.

S-a trezit într-o dimineaţă căutat de un arheolog, dr. Alexandru Matei, fost director al Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, care i-a propus să confecţioneze vârfuri de săgeţi şi suliţe pentru celebrul deja Festival Internaţional „Zilele Romane“, în cadrul căruia armate de daci şi romani se întrec în a trage cu arcul şi a arunca cu suliţe spre deliciul publicului. Bătrânul fierar a primit câteva modele de hârtie şi s-a apucat de treabă. „Domnul Matei mi-o dat model. Le fac, numa’ că îi muncă de migală. Îi mai greu să fac un vârf de săgeată decât un topor. Îi un obiect mărunt pentru care este nevoie de muncă migăloasă. Dar le fac şi îmi place pentru că lucrez cu fierul de o viaţă“, a spus iscusitul meşter.

Aşa a ajuns Anton Stoica din Mirşid să confecţioneze vârfuri de săgeţi şi să participe la expoziţii ale meşterilor populari sălăjeni. Pe lângă vârfuri de săgeţi şi suliţe, badea Anton este printre puţinii „căuaci“ (n.r. potcovari) care mai confecţionează potcoave şi secure manual, bătând lamele de oţel încălzit cu ciocanul prin utilizarea unei foale vechi de peste o sută de ani pe care o moştenit-o de la părinţi. De mai bine de cinci ani participă la „Satul Sălăjean“, un eveniment dedicat în întregime promovării valorilor satului sălăjean, dar şi la alte evenimente similare din ţară şi străinătate.

Suvenir pentru Mercedesuri

Multe dintre potcoavele lui Anton Stoica au ajuns să încalţe copitele unor cai renumiţi la cursele din ţară, dar de mai bine de un an nu prea mai are comenzi. „Cai nu prea mai avem. Tătă lumea ară cu tractorul, iar la herghelii aduc gata făcute în matriţe. Amu’ fac potcoave de maşini. Io le fac mici şi şoferii le pun pă maşini mari… la Mercedes“, povesteşte râzând badea Anton în timp ce şterge de praf un instrument muzical despre care îmi spune că este „braici“, un fel de vioară de dimensiuni mai mari.

„Io ştiu să lucru şi cu ferul, dar ştiu şi să cânt. Numa’ că am alunecat şi am picat pă braici. Amu’ trebe acordat, da’ n-am vreme“, mai spune bătrânul şi începe să cânte uşor nu înainte de a-mi mărturisi că marea lui supărare este că pe la câte festivaluri şi expoziţii a fost nu a găsit pe nimeni dornic să-i ducă meseria mai departe, despre care spune că l-a făcut om şi i-a adus pâinea cea de toate zilele în casă.

Adrian LUNGU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 14, 16-31 IULIE 2012

֩ Comentarii