Imprimati articolul

Bătălia pentru Odessa

Al doilea oraş ca mărime din Ucraina, Odessa, cu porturile şi aerodromurile lui, constituia o permanentă ameninţare pentru România.

Situat doar la 150 km de gurile Dunării, la 300 km de Constanţa şi doar la trei ore de zbor de zona petroliferă de pe Valea Prahovei, toate acestea au determinat comandamentul român să se preocupe în mod special de anihilarea adevăratei citadele care devenise oraşul de pe malul mării.

Câmpul fortificat ce încingea oraşul era acoperit cu o reţea de sute de cazemate de beton, şanţuri anticar, câmpuri minate şi reţele de sârmă ghimpată montate pe căi de friză din şine de fier, fixate în beton etc., toate la un loc formând un sistem de peste 30 km lăţime în care erau cuprinse şi numeroase sate fortificate, totalizând 240 km. În port o întreagă flotă de vase de război şi de transport asigura apărarea Odessei dinspre mare şi putea transporta trupe pentru completarea efectivelor cu unităţi aduse din celelalte porturi sovietice ale Mării Negre.

Operaţiile pentru cucerirea Odessei au început în noaptea de 7 spre 8 august prin trecerea de către unităţi ale Armatei a 4-a Române în regiunea Grigoriopol. Bătălia pentru Odessa a fost momentul culminant al campaniei anului 1941, singura operaţiune concepută şi condusă independent de români în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind în acelaşi timp şi una dintre cele mai mari operaţiuni de asediu din secolul al XX-lea şi, potrivit istoricului Octavian Berciu, se poate plasa „între marile bătălii ale celei de a doua conflagraţii mondiale.“

Atacul general şi decisiv contra Odessei a început la 12 octombrie pe linia Dalnik – Tatarca, un sistem fortificat de 12 km lungime. Dalnikul este cucerit pe 14 octombrie, iar pe 16 octombrie, după lupte grele, unităţi ale Diviziei 2 Infan­terie ajung la periferiile oraşului în flăcări. În port, docu­rile, magaziile, depozitele sunt incendiate, dar o imensă pradă de război intactă cade în mâinile armatei învingătoare.

În optica Comandamentului Armatei Române, ofensiva împotriva Odessei finaliza campania de eliberare a Basarabiei şi Nordului Bucovinei şi, trebuie s-o spunem, prin acest efort militar România câştiga o poziţie favorabilă în negocierile politice şi militare între ţara noastră şi al treilea Reich. De altfel, rezultatele politice au fost, spune acelaşi Octavian Berciu, poate mai mari decât performanţele militare, Adolf Hitler considerând acum România ca un partener serios. Astfel, el nu mai punea nicio condiţie pentru „recuperarea“ Basarabiei şi a Nordului Bucovinei şi favorizează luarea sub control românesc a Transnistriei, considerată de Ion Antonescu „moneda de schimb în tratativele cu Germania, Uniunea Sovietică sau anglo-americani“. Jertfa de sânge a Armatei a 4-a s-a cifrat la 17.729 de morţi, 63.345 de răniţi şi 11.471 de dispăruţi.

Încheierea misiunii cu care fusese investită Armata a 4-a Română a determinat aducerea ei în ţară, trupele fiind primite cu entuziasm de către populaţie, dar războiul va continua.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2011

֩ Comentarii