Imprimati articolul

Cânepa trebuie resuscitată în Banat

Altădată o cultură tradiţională, cânepa a devenit acum o raritate în România. Chiar dacă numărul cultivatorilor este din ce în ce mai mic, nu înseamnă că nu există interes pentru această plantă. O dovedeşte Leontina Prodan, o femeie tenace care încearcă să aducă în atenţia românilor cânepa şi beneficiile ei, dar şi să promoveze tradiţiile şi obiceiurile locale.

La şezătoare cu Leontina

Mare iubitoare de frumos, Leontina Prodan, nu doar îi îmbracă pe copiii din Timişoara – are o firmă care produce uniforme şcolare – ci îi şi învaţă tradiţiile şi obiceiurile româneşti, făcându-i să simtă „lumea satului“, cum îi place ei să spună. La şezătoare îi strânge de obicei joia şi le arată cum să-şi facă singuri tot felul de obiecte, să coasă sau să ţeasă – războiul l-a adus de la bunicii săi de la ţară. Cei mai mici au învăţat, astfel, să-şi facă  straiţe pentru colindat de sărbători, iar fetele să-şi coasă iile.

„Realizăm împreună diferite lucruri precum plasele de cumpărături din cânepă pe care le personalizăm cu diferite mesaje, şerveţele pe care să mănânce sau şnururi din lână colorată“, povesteşte Leontina. Nu doar cei mici pot să participe la întâlniri, ci şi persoanele mature.“

Leontina organizează cursuri de design vestimentar, estetică, realizarea manuală a diverselor obiecte textile decorative şi de îmbrăcăminte.  În cadrul Colegiului Bănăţean din Timişoara, de exemplu, au fost iniţiate cursuri de estetică vestimentară pentru ca tinerii să devină conştienţi de faptul că tradiţia se transmite din generaţie în generaţie.

„Desele întâlniri pe care le am cu copiii, profesorii şi părinţii în realizarea vestimentaţiei şcolare îmi dau prilejul să abordez tema îmbrăcămintei româneşti, cu trimitere la costumul naţional. Cei mai mulţi au convingerea că este vorba de haine pe care le îmbracă artiştii cu ocazia spectacolelor şi habar nu au că acestea erau cândva hainele obişnuite de zi cu zi, de sărbătoare, că ne-au individualizat prin croire, ornamente, cromatică, structură, că prin ele meşterul popular a atins perfecţiunea în artă“, spune creatoarea.

Nu sunt însă singurele ei activităţi, Leontina Prodan conducând şi un cenaclu literar, iar din 2011 se ocupă de asociaţia culturală Actis, al cărei scop este înfiinţarea unui centru de artă şi meserii. De-a lungul timpului, a realizat mai multe colecţii de îmbrăcăminte naturală, inspirate din costumul popular, cu denumiri mai mult decât sugestive: Identitate, Dacica, Rapsodie, Tradiţii şi tendinţe, Eco natura, Etno sau Ro.mania. A lansat şi o linie de jucării textile - „DOR“ - inspirate din poveştile lui Ion Creangă: Ursul păcălit de vulpe, Punguţa cu doi bani sau Capra cu trei iezi.

Ţesături din cânepă

Leontina Prodan este o femeie foarte activă. Când am vorbit cu ea, de exemplu, se pregătea de zor pentru Balul Poganilor de la Timişoara (n. red - avea loc pe data de 17 februarie), unde voia să prezinte o colecţie etno-retro de îmbrăcăminte, realizată din ţesături de cânepă. Pasiunea pentru ţesăturile naturale nu datează însă de-acum, ci este un „hobby“ de circa 20 de ani. „Microbul“ l-a prins din familie.

Leontina vorbeşte cu mândrie despre bunicii ei - familie de cojocari – de la care a învăţat multe lucruri şi, chiar dacă a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, până la urmă tot la tradiţii a ajuns, pentru că între timp a terminat şi Artele Plastice. Are o colecţie impre­sionantă de costume populare vechi – două piese de pe la 1937 expuse de Dimitrie Gusti la Paris sau un costum popular expus de Dimitrie Bolintineanu în 1897 la o expoziţie tot la Paris. Nu s-a limitat însă doar la această calitate. Leontina confecţionează costume populare, iar la ea nicio ie nu seamănă cu alta. De fapt, aşa era şi pe vremuri.

Fiecare fată avea modelul său, pe care îl ţinea secret, povesteşte creatoarea. Este dezamăgită totuşi de faptul că la români nu există un cult pentru tradiţiile locale. Mai avem multe de învăţat de la străini, spune Leontina, care vorbeşte de faptul că în străinătate este ceva obişnuit ca la petrecerile de firmă angajaţii să se îmbrace în costume populare. La noi, nu prea se întâmplă, poate doar la petrecerile tematice, afirmă creatoarea, dezamăgită că românii vor în general să închirieze costumele şi nu să le cumpere. Culmea e că cei de afară cumpără astfel de obiecte.

Tradiţiile, sugrumate de legi strâmbe

Marele of al creatoarei din Timişoara este legat de faptul că în România nu se mai cultivă cânepă, iar drept urmare şi materia primă pentru hainele sale este greu de găsit. Problema s-a resimţit mai ales în ultimii 6-8 ani, când suprafeţele s-au redus semnificativ pe fondul unei legi date de „electronistul“ Mureşan (n. red. – fostul ministru al Agriculturii, Ioan Mureşan), prin care în România era interzisă cultivarea de canabis.

Din acel moment au început să curgă şi problemele sau, mai bine zis, dosarele penale pentru cultivatori – chiar şi pentru cei care puneau cânepă în curte – pentru că nu s-a făcut diferenţa între canabis (cânepa indiană) şi cânepa Sativa (pentru fibre).

Din păcate, odată cu aderarea la UE, s-a pierdut interesul pentru cânepă, mai ales că n-au mai fost acordate ajutoare, iar suprafaţa negociată cu UE a fost de doar 1.800 ha. Destul de puţin pentru o ţară care înainte de 1989 era cel mai mare cultivator de cânepă din Europa, cu 45.000 de ha. Nici proiectul Leontinei nu a fost pus în practică. Spune că are noroc totuşi că mai găseşte ceva cânepă - în cantităţi mici, ce-i drept - la o fabrică din Timişoara.

Leontina este ajutată şi de „specialiştii“ de la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, care „topesc“ cânepa în doar două zile. A apelat la ei, pentru că în România nu se mai găsesc topitorii. Pe scurt, procesul este următorul: fabrica din Timişoara face firul şi ţesătura, iar Leontina finisajul (adică spală ţesătura). O muncă din dragoste pentru tradiţiile şi obiceiurile românilor.

Ioana Guţe
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 5, 1-15 MARTIE 2012

֩ Comentarii