Imprimati articolul

CĂPUŞELE, PERICULOASE PENTRU ANIMALE, DAR ŞI PENTRU OAMENI

În anotimpul călduros sunt prezente în natură numeroase nevertebrate, printre care şi căpuşele. Acestea se hrănesc cu sânge şi au o activitate biologică maximă în acest sezon, atacând atât animalele, cât şi omul.

Pericolul înţepăturii de căpuşă

Acestea au, în primul rând, un efect spoliator, sărăcind organismul în sânge, vitamine şi minerale. Prin saliva care conţine diferite substanţe toxice, anticoagulante sau hemolizante, determină fenomene de anemie şi toxicoză. Căpuşele transmit odată cu înţepătura numeroşi agenţi patogeni: virusuri, bacterii, rickettsii, paraziţi miceţi, producând diferite boli cum sunt: Paralizia de căpuşe, Encefalite, Borelioza, Babesioza, Ehrichioza, Febra Q etc. Acestea pot produce şi dermatite sau reacţii alergice de diferite grade. În stare liberă trăiesc în natură fără să se hrănească ani de zile. Trebuie să se ştie că există căpuşe care parazitează la mamifere din familia Ixodidae şi care uneori atacă şi păsările, dar există şi căpuşe din familiile Argasidae şi Gamassidae, specifice păsărilor.

Există mai multe specii

Mamiferele pot fi parazitate de mai multe specii de căpuşe răspândite pe teritoriul ţării noastre, indiferent de relief. Căpuşele au următoarele stadii de evoluţie: ou, larvă, nimfă şi adult, care se desfăşoară fie pe o singură gazdă (animal), fie pe mai multe. Din acest punct de vedere există trei tipuri de căpuşe, şi anume:

• căpuşe cu o singură gazdă;
• căpuşe cu două gazde – adică larvele şi nimfele acestora, după ce se hrănesc pe un animal cad pe sol, se transformă în adulţi şi apoi atacă alt animal;
• căpuşele cu trei gazde sunt cele care îşi desfăşoară fiecare stadiu de evoluţie pe animale diferite.   

Căpuşele cu două sau trei gazde intermediare parazitează mamifere sălbatice mici, păsări sălbatice şi în special mamifere de talie mare domestice şi sălbatice. În felul acesta se creează un lanţ parazitar în care sunt cuprinse mai multe specii de animale.  Căpuşele păsărilor trăiesc pe înaripate în stadiile de larvă şi nimfă, iar ca adult în diferite materiale lemnoase, cuibare, coaja copacilor, tufişurile de lângă coteţe, unde se retrag ziua, atacând doar noaptea.

Prevenirea  şi combaterea infestării

În acest sens se face deparazitarea animalelor şi a adăposturilor. Deparazitarea rumegătoarelor se face cu ROMIVERMECTIN, ROMAVERMECTIN PLUS, iar la ovine se fac şi îmbăieri antiscabioase. Caii se deparazitează cu ECVIROM sau ECVIROM I, iar câinii şi pisicile cu PARAKILL. Folosind aceste medicamente, căpuşele sunt intoxicate înainte ca ele să înţepe animalul. Păsările se deparazitează cu ROMPARATOX sau ROMPARASECT. Pentru adăposturi se folosesc soluţii insecticide: ROMPARASECT, ROMPARASECT FORTE sau SCABIZOL. Combaterea căpuşelor în mediu este mai greu de realizat şi are în vedere defrişarea terenurilor prin distrugerea şi arderea arbuştilor, buruienilor, precum şi prin aplicarea unor metode zootehnice care se bazează pe rotaţia păşunilor, interzicerea animalelor infestate pe păşunile asanate.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar.
Doctor în ştiinţe medicale
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 APRILIE 2011

֩ Comentarii