Imprimati articolul

„Cine se ocupă totuşi de OMG-uri?...“

Se întreba domnul comisar european pe probleme de agricultură Dacian Cioloş, ca răspuns la una dintre întrebările jurnaliştilor adresate la o videoconferinţă organizată cu prilejul comunicării argumentelor care vor sta la baza reformei din Politica Agricolă Comună de după 2013. De fapt, citez: „PAC nu este doar pentru agricultori, este pentru toţi cetăţenii UE în calitate de consumatori şi contribuabili.“ Sau, continuând: „Agricultura europeană trebuie să fie competitivă nu doar din punct de vedere economic, ci şi din punctul de vedere al mediului.“ Şi, nuanţând, pentru cunoscători, transferul tehnologic şi ştiinţific în practica agricolă se va efectua pe baza, atenţie, unor contracte – programe întocmite în contextul dezvoltării rurale.

Ce să înţeleagă primarul x sau z?

Nimic mai mult decât că pe baza unui contract ferm de transfer tehnologic şi ştiinţific, care presupune soiuri noi, teme de cercetare complexe între părţile interesate, fermier-cercetare, vor intra într-un program de dezvoltare rurală, posibil cu finan­ţare europeană. Mira-m-aş! Şi toate acestea după ce Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară va evalua impactul asupra mediului, după normele stabilite de organismele europene de profil, tip EFSA, de pildă. Lung drum, ipotetic vorbind, la capătul căruia nu este sigur că se va ajunge curând sau te va aştepta ceva concret. Fermierii noştri, deja cu nervii întinşi la maximum, aşteptau răspunsuri certe măcar pentru soia modificată genetic, dovedită benefică pentru România. În asemenea condiţii, chiar şi 2014, pentru ceva palpabil, pare să fie prea aproape.

Cum o vrea politicul

Mai există o şansă pentru fermieri, politicul, care va putea să opteze pentru culturi din seria celor încărcate cu transfer tehnologic şi ştiinţific, evaluând nevoile reale ale României de hrană şi economice. Aici însă nu cred că se va putea cădea pe aceleaşi lungimi de undă, pentru că, vorba aceea, suntem la porţile Orientului, la nivelul fiecărui personaj care formează eşichierul politic şi care este încartiruit în stânga, în dreapta, pe centru sau, pur şi simplu, în altă parte ! Şi-apoi, cum să schimbăm noi o realitate care s-a statornicit şi ajută schimbul real de valori în lumea afacerilor agricole din Europa unde, ca de exemplu, în afară de cât se produce pe hectarele din interiorul comunităţii, se importă producţia de pe 35 milioane de ha din afara ei. Asta este realitatea şi trebuie să recunoaştem că prea mari progrese în chestiunea aceasta nu s-a înregistrat.  Palpabil, ştim doar că agricultura românească va fi susţinută la fel ca celelalte din Europa, nivelul subvenţiilor fiind legat, atenţie, şi de nivelul produc­ţii­lor la hectar, dar şi de dimensiunile exploataţiilor, cu accent – favorabil, am înţeles – asupra fermelor care sunt apropiate ca dimensiuni de cele viabile, europene. Nu-i aşa că nu este cum vă aşteptaţi?

Vasilica GHIŢĂ ENE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 2, 16-31 IANUARIE 2011

֩ Comentarii