Imprimati articolul

Competitivitatea barabulei

Competitivitate. Ce sublim sună acest cuvânt! EUROPA COMPETITIVITĂŢII. Doamne, nu mai găsesc superlative în fondul principal de cuvinte, în ăla secundar, terţiar, argotic şi maidanez ca să calific sintagma! Dacă mai adaug şi faptul că România, în baza principiilor solidarităţii, subsidiarităţii şi cogestiunii va deveni România competitivităţii, nu cred să pot descrie fericirile de m-au năpădit când am citit că suntem inima creativităţii europene, (v. www.conaco.ro – „Declarăm că România este inima creativităţii Europei“).

Cu ce ne lăudăm în ale competitivităţii? Suntem pe locul patru, din 142 de state, pentru nivelul scăzut al taxelor vamale. Deasupra noastră sunt paradisurile fiscale Hong Kong şi Singapore, iar sub noi, SUA (32), Japonia (36), Canada (39). Ce înseamnă taxe vamale scăzute? Pre limba noastră, fiecare aduce ce vrea, cât vrea, când vrea, de unde vrea, fără niciun fel de restricţii cantitative, calitative sau fis­cale. Sistemul OOM - Oricât, Orice, Moca. Cel mult o şpagă la vameş, pe sistemul OMOT - eşti Om cu Mine sunt Om cu Tine.

Dacă ar fi vorba numai de produsele de lux, n-ar fi o problemă, dar e vorba şi de produsele alimentare care se produc şi în România. Importăm legume, peşte, lapte, carne, ouă, cereale, produse procesate sau semiprocesate. Importăm tot ce le trăsneşte importatorilor!

Adăugaţi că, în general, produsele alimentare puse în piaţă exced necesarul de consum al ţărilor de origine, că sunt perisabile şi, pe cale de consecinţă, decât să se strice, mai bine le vinzi. Orice preţ de vânzare este mai bun decât nimic. Aici e aici! Şi în România se produc, dar vezi Doamne, mult mai scump, că nu suntem competitivi. Păi cum să nu fie mai scumpe, dacă i-am tăiat pe toţi la competitivitatea taxelor vamale?

Să socotim cât de competitiv este un fermier turc (locul 67/142), producător de ceapă verde! Cu cât produc fermierii turci legătura de ceapă verde, dacă un supermarket îşi permite, în perioada de maximă cerere, s-o vândă cu 0,16 euro (0,7 lei)? Punând transportul (1.000 km), perisabilităţile, taxele vamale, de tranzit, de pod, de transbordare, de autostradă, de traseiste, încărcarea, descărcarea (manuale amândouă), distribuţia şi desfacerea, ajungem la concluzia că turcul e geniul comerţului euro-asiatic.

Văzând excedentul perisabil de cepşoară, îşi pune mintea la contribuţie (proces mental), i se aprinde beculeţul (generarea de idei), elaborează o ipoteză (noi asocieri ale minţii creative), şi anume, găsirea unui importator român şi punerea în piaţa ăstuia (noua soluţie a unei probleme) a snopişorilor puturoşi, întru generarea profitului (esenţa competitivităţii).

Adăugaţi că bacşişul este tot o creaţie inovativă a turcilor, că preţul se negociază între părţi şi că taxa vamală este ad valorem, ca să aveţi răspunsul de ce preţul de desfacere este sub costurile producţiei autohtone. Aferim competitivitate! Dacă introducem în ecuaţie taxele vamale practicate de către statul turc (v. locul 67 v.s. locul 4), constatăm că reciproca nu este valabilă. Pentru grădinarul român, vânzarea de legume pe piaţa Turciei este practic imposibilă. Concluzia: ioc competitivitate şi profit pentru ghiaur.

Văd cu stupoare că logo-ul CoNaCo (Consiliul Naţional al Competitivităţii) este viabil. Mea culpa! Am cârtit! Păi mai mare competitivitate decât să bagi în faliment grădinarii de la Vidra, de la Matca şi de la Lunguleţu nu cred să existe! Trăiască inima creativităţii europene, via Istanbul!

Declar că:

- Taxa de acces este frâna competitivităţii. Propun ca din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ să fie abrogat capitolul SALVGARDARE (a lua sub ocrotire; a proteja).
- Salvgardarea legumicultorilor români este necompetitivă şi necreativă; invocarea ei ne-ar strica locul patru (submedalia de bronz!) şi ar provoca infarct inimii creativităţii Europei.

Gheorghe Socotitoru

P.S. Domnilor miniştri ai Externelor, Economiei şi Comerţului, Finanţelor şi Agriculturii, vă rog să militaţi pentru abrogarea din GATT a capitolului referitor la salvgardare.

Acelaşi
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 13, 1-15 IULIE 2012

֩ Comentarii