Imprimati articolul

Crescătorii de bovine vor o confederaţie naţională

În opinia lor, o astfel de unificare este necesară, pentru ca o singură voce să reprezinte interesele tuturor crescătorilor de vaci din România. Scepticismul manifestat până acum faţă de această idee trebuie căutat în modul nostru de a fi, este de părere Claudiu Frânc, preşedintele Federaţiei Naţionale a Crescătorilor de Bovine din România (FNCBR). El crede că lucrurile merg însă pe făgaşul normal pentru că în ultima perioadă au reuşit din ce în ce mai mult să se adune, să-i descopere pe cei care le reprezintă cu adevărat interesele şi să-i demascheze pe cei care doar pretind acest lucru.

Ce câştigă fermierii din asociere

Unul dintre avantajele asocierii – a spus Frânc (foto) – apare în elaborarea legislației care să îi reprezinte pe crescători. De exemplu, pentru obținerea CNDP pe anul 2012, la bovine, FNCBR a introdus un criteriu de eligibilitate. Astfel, asociațiile profesionale – constituite legal și care au cel puțin un an de existență dovedită prin bilanț contabil depus la administrațiile finaciare – trebuie să aibă cel puțin cinci membri cotizanți.

„Aceasta este o formă care nu se poate falsifica. Abia acum o să vedem câte asociații sunt acreditate să meargă la APIA, să preia pachetul de cereri pretipărite și să le ducă fermierilor, astfel încât membrii asociației să nu mai fie purtați pe drumuri pentru niciuna dintre formele de sprijin“, a afirmat președintele federației.

Un alt avantaj important al asocierii îl reprezintă posibilitatea de a vinde laptele la un preț mai bun. „Din păcate, eu vorbesc de Pachetul lapte încă din 2010. Anul trecut, în octombrie, de față cu comisarul european Dacian Cioloș, l-am rugat pe ministrul de atunci Valeriu Tabără să elaborăm legislația pentru lapte, astfel încât acum, când apare Decizia Parlamentului European, să putem începe negocierile. Nu s-a făcut nimic. Am izbutit doar să facem echipa, iar proiectul de ordin de ministru privind acreditarea asociațiilor la negocieri pe Pachetul lapte, precum și cel referitor la etichetarea laptelui nu s-au finalizat, pentru că s-au schimbat miniștrii“ – ni s-a plâns crescătorul de bovine.

Cu gândul la o formaţiune transnaţională

Ideile de asociere ale interlocutorului nostru depășesc deja granițele. În acest scop, FNCBR a început discuțiile cu state membre UE 12 privind o asociere transnațională pentru contractarea laptelui.

„Astfel vom obține beneficii, pentru că trebuie create condiții egale pentru fermierii noștri. Motivul este că ne luptăm cu companii transnaționale, care prelucrează laptele în diferite state membre“, a menționat Frânc. La ora actuală, există trei organizații profesionale ale crescătorilor de bovine, reprezentative la nivel național. Pe lângă FNCBR, mai funcționează Asociația Generală a Crescătorilor de Bovine din România (AGCBR) și Holstein-Ro.

„Cu AGCBR, discuțiile sunt foarte avansate și, în curând, vom înființa Confederația Crescătorilor de Bovine din România. La noua formă asociativă am solicitat și aderarea Holstein-Ro care urmează să se hotărască dacă vine alături de noi“, a adăugat președintele FNCBR.

Domnia sa a afirmat că se află în negocieri pentru a crea o formă națională unică de asociere a producătorilor. În opinia sa, o astfel de unificare este necesară, pentru ca „o singură voce să reprezinte interesele crescătorilor de vaci din România“. „În al doilea rând, pachetul legislativ, la care lucrăm acum, privind contractarea și vânzarea laptelui, ne stimulează să formăm o mare asociere, pentru a ne impune prețul și condițiile în fața procesatorilor“, a conchis Claudiu Frânc.

Mai sunt multe de făcut

Am continuat discuția, pe tema asocierii, cu Dorel Secară (foto), vicepreședintele FNCBR. De la dumnealui am aflat că federația este consolidată și în dezvoltare. Are în componență asociații profesionale din 28 de județe, la care se adaugă încă trei care vor să adere.

„Comparativ cu sistemul asociativ existent în Europa, mai avem încă multe de făcut. Toată lumea se întreabă de ce asociațiile noastre nu sunt mai puternice, la 20 de ani de la schimbarea regimului politic. Eu am umblat prin Europa, cu diferite ocazii, și am aflat că, în fiecare țară, asociațiile au fost susținute de stat, după ce au fost înființate, o bună perioadă de timp, cam cinci ani, până s-au consolidat. La noi nu s-a vrut acest lucru, factorii politici nu au dorit consolidarea asociațiilor, pentru că  s-au temut de eventuale proteste atunci când legislația este în contradicție cu interesele crescătorilor“, ne-a declarat Secară. Conform celor spuse, același lucru se întâmplă acum și cu camerele agricole. Pentru acestea au fost întocmite mai multe proiecte de lege, dar toate s-au poticnit la capitolul finanțare. În Franța, statul a susținut financiar camerele agricole, timp de cinci ani. Apoi fermierii și-au asigurat fondurile din resurse proprii. În acei cinci ani oamenii s-au convins de utilitatea camerelor și au acceptat plata cotizației. Altfel, e greu!

Vestul e departe…

L-am întrebat pe interlocutorul nostru când crede că, în România, formele asociative vor fi la nivelul celor din Vest. „Atunci când Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și agențiile naționale din domeniul nostru de activitate vor acorda suficientă atenție asociațiilor, astfel încât fermierii să priceapă că acestea sunt benefice pentru ei, sunt în sprijinul lor și le pot apăra interesele“ – ne-a răspuns Dorel Secară.

Domnia sa consideră cooperativa o formă economică de asociere, dar mai puțin influentă decât asociația. Ne-a dat drept exemplu județul Cluj, unde a luat ființă Cooperativa Someș-Arieș, a crescătorilor de bovine, care merge bine. Însă, la ultima negociere cu procesatorul din zonă, cooperativa nu a avut forța necesară și a rămas dezarmată în fața prețului mic care i s-a oferit pentru litrul de lapte.

Sistemul integrat, greu de realizat

Potrivit lui Secară, în cazul sistemului integrat, al construirii unor mici fabrici de procesare, părerile sunt împărțite. În Olanda, fermierii au creat o cooperativă care a devenit multinațională. În schimb, în Austria, crescătorii au separat activitatea de producție de cea de procesare. Motivul este că „fiecare trebuie să facă ceea ce se pricepe“.

Vicepreședintele FNCBR consideră că sistemul integrat – de la materia primă la produsul finit – ar funcționa în România, dar numai în cazul în care desfacerea ar fi pusă la punct. De exemplu, un grup de producători, să zicem o cooperativă, produce 15-20 mii de litri de lapte, dar nu poate pătrunde în hypermarket-uri și nu poate concura cu companiile multinaționale. „Dacă hypermarket-urile ar fi scoase în afara orașelor și s-ar dezvolta magazinele de proximitate, de cartier, atunci ar deveni viabil acel sistem integrat. Din păcate, acest lucru nu depinde de noi“, a precizat Secară.

A consemnat Traian DOBRE
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 11, 1-15 IUNIE 2012

֩ Comentarii