Imprimati articolul

Curiozităţi din lumea înaripatelor

Ciocănitoarea – fără dureri de cap

Chiar dacă am auzit de multe ori sunetul produs de munca titanică a ciocănitoarelor, de puţine ori am reuşit să observăm cu atenţie această înaripată. Anatomia ei aparte îi permite să sfredelească trunchiul copacilor şi să găsească larvele ascunse în coaja pomilor.

• Pe lângă ciocul foarte puternic, ciocănitoarele au încă o armă secretă care le permite să escaladeze chiar şi cei mai înalţi copaci. Spre deosebire de alte păsări, picioarele lor sunt dotate cu două degete în faţă şi două în spate care le permit să se prindă foarte bine. Penele cozii lor sunt, de asemenea, foarte puternice şi îi oferă stabilitate.

• Ciocănitoarea este, practic, „echipată“ cu un fel de cască de protecţie, un cartilagiu între cioc şi craniu, care o protejează împotriva traumatismelor produse de şocul loviturilor repetate în copac. O altă curiozitate legată de ciocănitori este că deschide ochii doar între lovituri. În urma studiilor realizate de oamenii de ştiinţă, s-a stabilit că forţa cu care aceasta loveşte copacii este atât de puternică încât, dacă nu ar închide ochii, aceştia ar fi pur şi simplu scoşi.

• Limba ciocănitoarei prezintă şi ea o particularitatea unică în familia înaripatelor. Pentru a putea prinde victimele, aceasta iese cu 4 cm în afara ciocului, iar vârful ei prezintă perişori fini care au practic rolul de a străpunge victima. Din acest moment, şansele de scăpare sunt infime, pentru că glandele cu care este dotată limba secretă un fel de lipici care imobilizează prada. Anatomia ciocănitoarei este însă foarte complexă, lucru dovedit de faptul că, odată capturată prada, organismul ciocănitoarei secretă un solvant cu care dizolvă lipiciul, astfel încât larva să se desprindă de limbă şi să fie îngurgitată.

Făuritorul de munţi

Pasărea incubator australiană sau făuritorul de munţi, aşa cum este denumită de către localnici, este una dintre înaripatele deosebite care trăiesc în Australia.

• În cuplul acestor păsări, masculului îi revine datoria de a construi cuibul, în vreme ce femela are doar rol de observator. Pentru o pasăre de aproximativ un kilogram şi jumătate munca pe care o depune este incomensurabilă, dacă ţinem seama de dimensiunea cuiburilor pe care acestea le construiesc. Au fost descoperite cuiburi cu un diametru de 6 metri şi 16 metri înălţime.

• Cert este că procesul de întemeiere a unei familii nu începe decât dacă femela este pe deplin mulţumită de eforturile masculului. Dacă noul cămin este pe placul ei, aceasta va începe să depună ouă. Vreme de şapte luni, la fiecare trei zile, ea va face câte un ou, a cărui dimensiune se apropie de cea a unui struţ.

• După cele şapte luni în care a femela a depus ouă, vine rândul masculului să aibă grijă de cuib. Prima lui misiune este să păstreze o temperatură optimă de 33° Celsius timp de şapte luni şi o umiditate de 99%. De acest lucru depinde viaţa fiecărui pui în parte, iar masculul, prin metode pentru care oamenii de ştiinţă nu au găsit încă explicaţii reuşeşte să asigure toate condiţiile necesare viitorilor pui.

Laura Dobre Zmaranda
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.17, 1-15 SEPTEMBRIE 2011

֩ Comentarii