Imprimati articolul

Dalia (Dahlia)

Originară din Mexic, dalia este o plantă cu tijele înalte, care pot ajunge până la 175 cm. Florile sunt mari, dispuse în capitule voluminoase la vârful pedunculilor axilari şi înfloresc în august-octombrie. Florile centrale sunt galbene, mici şi tubuloase, iar cele marginale - ligulate. Se prezintă în numeroase varietăţi de forme şi culori, de la alb la galben, de la roşu stacojiu la violet.

Varietăţi prezente în cultură

În cultură se întâlnesc: Dahlia cactus şi semicactus pentru flori tăiate, de culoare roşie, roz şi cyclamen, şi pentru grădini, de culoare roşie, roz, galbene şi albe, oranj; Dahlia decorativă pentru flori tăiate, de culoare roşie (Miramar şi Red Cap), roz (Gerrie Hoek, Jersey Beauty), purpurie (Defile), galbenă şi albă, şi pentru parcuri, de culoare roz (Rosella), roşie (Ben Hur), galbenă (Moonglow) etc.; Dahlia popmpon pentru flori tăiate, de culoare roşie (Kochelsee) şi galbenă (Zonnegoud), iar pentru parcuri şi grădini, de culori variate. Se mai cultivă, de asemenea, Dahlia mignon şi Dahlia anemone.

Înmulţire

Dalia se înmulţeşte prin sămânţă, prin butaşi şi prin diviziunea rădăcinilor şi, mai rar, prin altoire.

1. Înmulţirea prin seminţe: se seamănă în martie, în spaţii protejate. Seminţele încolţesc în 15 zile, dacă sunt asigurate condiţii de microclimat optime. Când plantele au 3 sau 4 frunze, moment care coincide cu luna aprilie, le transferăm în ghivece, iar în mai le scoatem la locul definitiv de plantare, în cubul nutritiv în care s-a dezvoltat sistemul radicular. Acest sistem de înmulţire se practică pentru dalia mignon, cultivată ca plantă anuală.

2. Înmulţirea prin butaşi. Plantele de anul trecut, selectate pentru o astfel de multiplicare, curăţate bine de pământ, sunt aduse într-un spaţiu bine protejat, într-un substrat încălzit de turbă şi nisip, lăsând coletul descoperit. Primăvara începem să udăm uşor, iar în 15-20 de zile din ochii latenţi vom obţine lăstari suficienţi. Când lăstarii au 15-20 cm (luna martie) îi vom detaşa cu ajutorul unui briceag, în aşa fel încât fiecare fragment să aibă un rest din tuberculul – mamă. Această secţionare cu porţiune de tubercul este necesară pentru a asigura rezerva nutritivă de început pentru noua plantă. Butaşii, duşi în spaţiul rezervat, vor fi feriţi de razele solare, urmând să fie repicaţi în ghivece după 3 săptămâni. În luna aprilie îi scoatem la locul definitiv de plantare.

3. Înmulţirea prin diviziunea rădăcinilor este cea mai frecventă şi se face în următorii paşi: lăsăm dalia cât se poate de mult în pământ, eventual până la picarea brumelor, pentru a dezvolta rădăcinile tuberizate; în aprilie materialul se repune în vegetaţie, la sol sau în substrat rece; când mugurii de la colet încep să vegeteze se împart în mai multe segmente, având grijă ca fiecare să conţină fragmente din vechea tulpină şi din rădăcina tuberizată.

4. Înmulţirea prin altoire se face doar în scop de cercetare sau când vrem să păstrăm caracteristicile unor soiuri foarte valoroase. În acest caz, rolul de portaltoi îl joacă rădăcina tuberizată sau tulpina, iar altoiul este recoltat, ca lăstar, din planta pe care dorim să o multiplicăm.

Întreţinere

Dalia preferă solurile argilo-nisipoase, cu expoziţie sudică, adăpostite de vânt, cu pH -7, bine lucrate, drenate şi ajutate cu mraniţă. În perioada de vegetaţie, în afară de udare şi întreţinerea solului, putem aplica ciupitul, pentru a obţine tufe frumoase, şi bobocitul, pentru a avea flori maiestuoase. În noiembrie tijele se taie la 20-30 cm deasupra solului, după care plantele se scot din pământ, se lasă o zi la soare, apoi se duc în depozite, unde se stratifică într-un substrat de turbă şi nisip.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16-17, 16 AUGUST – 15 SEPTEMBRIE 2012

֩ Comentarii