Imprimati articolul

Din istoria... vegetală

Cauciucul

În urmă cu aproape 400 de ani, indienii din America de Sud confecţionau din cauciuc un fel de mingi pentru jocuri. Primele încercări de a-l introduce în Europa au fost făcute de savantul francez Condamine, în 1736. Industrializarea începe însă abia în 1770, când apar pe pieţele europene gumele de şters, jartierele şi stofele impermeabile, dar care se lipeau de cămaşă.  Americanul Goodyear descoperă vulcanizarea, procedeul prin care cauciucul devine rezistent şi elastic. Era în 1836, an de început al exploatării marilor păduri din Brazilia, unde existau sute de copaci din care se extrăgea cauciucul. La 100 de ani după descoperirea vulcanizării şi, implicit, după începerea marilor plantaţii în lume, producţia mondială ajunsese la 2.000.000 tone de cauciuc pe an. După stabilirea în laborator a formulei chimice a izoprenului, producţia mondială de cauciuc natural începe să scadă.  În zilele noastre, între 65% şi 70% din producţia totală de cauciuc este folosită ca materie primă pentru producerea anvelopelor de maşini. Cauciucul natural este utilizat atare ca polimer sau sub formă de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul cauciucului natural este că se poate descompune dacă ajunge în contact cu lumina solară (razele ) sau cu lipidele. O altă aplicare importantă este de folosire ca liant în industria hârtiei, industria producătoare de covoare sau în medicină (mănuşile din latex).

Chinina

Malaria a decimat secole de-a rândul populaţia întregii lumi. Primul leac folosit împotriva acestei teribile boli a fost scoarţa roşie a unui copac, cunoscut din vechime de către triburile de indieni din America. Leacul a intrat oficial în istorie în 1638, când medicul peruan De Vaga a tratat-o de malarie pe contesa Chinchon, dându-i să bea scoarţă din acest copac pisată şi fiartă în apă. În cinstea însănă­toşirii pacientei, medicul a botezat miraculosul medicament cu numele contesei – chinchona – devenit mai târziu chinina. În Europa, leacul a pătruns în 1640.  Substanţa tămăduitoare din scoarţa copacului a fost identificată de către chimişti în 1820, dar abia în 1907 Rabe, tot un chimist, i-a găsit formula de laborator.

Sfecla de zahăr

Este originară din bazinul mediteranean. Unii istorici susţin că s-a răspândit în Europa ca urmare a blocadei continentale instituite de Napoleon împotriva Angliei. Instituirea blocadei priva Franţa de o serie de produse importate mai înainte din coloniile engleze. Se spune că atunci când inventatorul zahărului din sfeclă a prezentat împăratului prima probă, Napoleon, în semn de recunoştinţă, şi-a scos de pe piept Legiunea de Onoare şi a prins-o pe pieptul inventatorului. În România, prima fabrică de zahăr a apărut la Chitila, în 1875.

Soia

Considerată în ţara de origine - China - ca una dintre cele cinci plante sfinte (grâu, orz, mei, soia, cumiza), soia a pătruns în Europa după 1740 (Franţa). Evoluţia ei în cultură a fost mai rapidă în ţările continentului american. În România, soia a fost introdusă în cultură cu circa 80 de ani în urmă, primele soiuri fiind importate din Germania.

Luminiţa MUŞAT
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2011

֩ Comentarii