Imprimati articolul

Din nou probleme la cartof!

Din nou un an cu probleme pentru cartof! Probleme obişnuite, care sună aproape a fatalitate, legate de valorificarea producţiei, şi probleme cu care specialiştii nu s-au mai întâlnit de 30-40 de ani, generate de manifestările extreme ale climei. De data aceasta, canicula, cu câteva medii zilnice de peste 35-37 de grade Celsius, a provocat un fenomen foarte rar, descris de dr. ing. Ioan Bartha, de la „Solfarm“ Sfântu Gheorghe, ca „o uscare şi o topire a masei vegetative, pornită de la baza tulpinii, soldată, acolo unde nu s-a putut iriga, cu uscarea vrejilor, cu consecinţe negative directe asupra producţiei“.

Canicula taie o treime din producţie

Covasna şi Harghita au avut dintotdeauna, prin dispunerea geografică, o climă ponderată, fără excese termice în anotimpul cald. Prima caniculă din acest an (luna iunie) a adus cu sine şi primele probleme pentru cultivatorii de cartof. Dr. ing. Ioan Bartha: „Am avut o înflorire foarte bună, cum spunem noi, cartoful a legat, dar perioada de căldură, cu temperaturi la sol de 50°C, eveniment extrem de rar în zona noastră, a uscat efectiv o parte din tulpini. Cred că a fost vorba despre un şoc termic.

Este în plus şi pericolul ca acolo să se instaleze Phytophthora infestans. Am irigat unde s-a putut iriga, în unele perimetre cu succes, în altele - degeaba, pentru că vrejul s-a topit efectiv. Suprafeţele afectate de acest fenomen s-ar putea să aducă, prin oprirea prematură a vegetaţiei şi nedezvoltarea tuberculilor, un minus de producţie de până la o treime.“ În cifre, pentru media de producţie a zonei, ar însemna că recolta nu va fi mai mare de 25, maximum 30 tone/ha.

Preţuri „catastrofal de mici“ la producător

Pe lângă această dificultate, producătorii se confruntă – pentru a câta oară? – cu problema desfacerii recoltei. Aceasta nici nu se repetă an de an, dar autorităţile statului şi înşişi cultivatorii nu găsesc o soluţie pentru a rezolva odată pentru totdeauna acest flux comercial defectuos. Este vorba despre controlul evaziunii fiscale, despre protejarea cultivatorilor români şi despre regimul de subvenţii. Ioan Bartha ne spunea că s-a ajuns la situaţii halucinante:

„În Dâmboviţa, anul acesta au fost recolte, la cartoful timpuriu, de 30-40 tone/ha. Preţul însă s-a prăbuşit la 0,13-0,15-0,20 lei/kg. M-au sunat oamenii de acolo să mă întrebe dacă pot să lase recolta în pământ, până spre toamnă, decât s-o livreze de două sau trei ori sub preţul de cost. Imaginaţi-vă unde s-a ajuns: pentru un hectar de cartof cheltuim în jur de 15-20.000 de lei. Rezultă un preţ de cost de 0,50-0,60 sau chiar de 0,70 lei/kg. Orice livrare sub aceste tarife înseamnă pagubă. În cazul nostru, al plătitorilor de TVA, aproape că se alege praful.“

Vechea şi eterna problemă

Rău, aşadar, că nu avem producţie, rău că avem producţie! Piaţa românească este încă dictată de reguli care nu ţin de o competiţie corectă. Ioan Bartha acuză două practici (uneori ilegale), tolerate sau greu de controlat: importul masiv de cartof, cu TVA zero sau considerabil mai mic, deseori ilegal, în sensul că nu este însoţit de acte contabile, cantităţi importante fiind introduse fraudulos pe piaţă; concurenţa neloială a intermediarilor, care fac acel gen de comerţ la margine de drum, fără documente fiscale şi fără ca producătorul sau comerciantul să fie plătitor de impozite.

Ambele s-ar înscrie în ceea ce numim, generic, evaziune fiscală. Paradoxal, cel puţin pentru piaţa cartofului, lucrurile s-au complicat din 2007, după aderarea României la UE: „Până atunci n-am avut nicio problemă la desfacere. Se plătea taxa vamală pentru orice import şi lucrurile erau sub control. Importul venea într-o concurenţă onestă cu noi. Acum avem o invazie de producţie, importată în fel şi fel de forme, unele ilegale, de pe toate pieţele.“ La cumpărător acest comerţ speculativ sau ilegal nu se simte, fiindcă preţul este menţinut constant ridicat, chiar şi când este luat cu 0,15 lei/kg de la producător sau dacă intră în ţară fără forme legale.

Din doleanţele fermierilor

Pe de altă parte, inspirându-se din modelul occidental, producătorii cer o intervenţie promptă a statului, care, evident, se lasă aşteptată şi pesemne nici nu se va întâmpla prea curând acest... miracol. Organizaţiile solicită două lucruri esenţiale: implicarea autorităţilor în construirea unor depozite şi un regim de subvenţii special. În legătură cu prima cerere, statul invocă responsabilitatea producătorului (asociat sau nu) în a-şi asigura baza de producţie.

Cât despre a doua, în clipa de faţă cartoful este subvenţionat ca orice cultură de cereale păioase sau prăşitoare şi mai prost decât păşunile din zonele defavorizate, diferenţa de investiţii fiind evidentă (maximum 3.000 lei/ha la grâu şi în jur de 20.000 lei/ha la cartof), subvenţia la motorină fiind la valori egale, deşi sunt diferenţe ca volum de tehnologie. Vorbind despre cât îi ascultă sau nu statul pe producători, Ioan Bartha ne-a declarat:

„A fost o vreme când Ministerul Agriculturii ne asculta şi rezolva o parte din probleme (când s-au acordat subvenţii pentru tona de cartof de sămânţă ori pentru industrializare sau un ajutor la plata energiei electrice şi a apei, în cazul irigaţiilor). De o vreme însă dialogul este nul. Plătim curentul electric ca orice consumator casnic (0,37 lei/kw), iar apa costă 139 lei/mia de metri cubi. Nici vorbă să ajungem la o subvenţie decentă (400 euro, în cazul majorităţii ţărilor UE).“

Nici anul viitor nu se arată mai bun

Ioan Bartha nu ridică neapărat problema sa. Este mare cultivator de cartof (150 ha), a reuşit să-şi construiască depozit, a avut ani când a livrat producţia în lanţul marilor magazine, iar în acest an nu va vinde nicio tonă de cartof câtă vreme piaţa îl va defavoriza. Domnia sa cultivă însă nu doar cartof, ci şi rapiţă, grâu şi porumb.

Adică, se ajută cu recolta. „Dacă aş fi fost doar producător de cartof, de mult scria pe mine «faliment». Eu nu vorbesc doar în numele meu. Spun doar că dacă în acest an preţul de vânzare este catastrofal, la anul vom avea mai puţină suprafaţă şi cartof de slabă calitate. Cultivatorii nu vor avea realmente bani să aducă sămânţă certificată şi de valoare biologică din străinătate. Un kilogram elită costă 4,20-4,30 lei/kg. Chiar nici eu nu mă văd în postura în care să mai cumpăr 250 tone, fiindcă nu-mi permit financiar. O să mă rezum la 50 de tone. Vă imaginaţi că suprafaţa, producţia şi calitatea vor fi sever afectate.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2012

֩ Comentarii