Imprimati articolul

Drama unui crescător de animale din Olt

• Lipsa furajelor, dar şi preţul exorbitant al acestora îi obligă pe oameni să-şi mute animalele în zone cu pajişti bogate. „Afacerea“ este una de supravieţuire şi nici măcar nu există garanţia unei reuşite sigure. Drama economică a fermierului Vasile Buzatu a început în 2005, atunci când a făcut actul „nesăbuit“ de a fi exemplu pentru sătenii săi. A înfiinţat o fermă de vaci model, o unitate care, pentru a prospera, avea nevoie de animale de rasă şi de hrană îndestulătoare.

Vacile de rasă le-a procurat cu bani grei, obţinuţi prin programul SAPARD. Fiind pus în faţa unei crize a cerealelor fără precedent în zootehnie, a apelat la sprijinul agricultorilor din jurul său, care nu au vrut nici în ruptul capului să-i permită să valorifice subprodusele culturilor agricole. Atunci avea să-şi vadă visul năruit, mai exact să aibă în faţă spectrul falimentului. Fapt este că el nu şi-a abandonat vacile, ci a recurs la o soluţie de-a dreptul uluitoare: le-a transmutat în ţinuturile secuimii, unde le-a „închiriat“ unui crescător de vaci. Este totuşi mulţumit că animalele nu vor muri de foame şi că acolo se vor înmulţi până când îşi va împlini visul de a reclădi cea mai frumoasă fermă zootehnică din Olt.

SAPARD-ul a fost o greşeală

Vasile Buzatu, din comuna Redea, este unul dintre fermierii care s-au văzut nevoiţi la un moment dat să închidă porţile fermelor de vaci pentru lapte din cauza lipsei furajelor. A găsit, totuşi, o soluţie de avarie pe care a adoptat-o. În 2005 a demarat un program SAPARD, în valoare de un miliard pentru a achiziţiona 25 de vaci Holstein Friza, cu o mare valoare genetică, aduse din Germania. Producţia obţinută de la un exemplar este de 50 litri la a treia lactaţie, iar printre exemplarele din ferma din Olt se găseşte nepoata campioanei Angliei. Patru dintre tăuraşii obţinuţi din fătări i-a dus la institutul de la Baloteşti, iar după un an de zile valoarea lor şi-a spus cuvântul. S-au obţinut 10.000 de doze de material seminal. Însă toate speranţele sale cu privire la dezvoltarea fermei s-au năruit, iar acum admite că accesarea SAPARD-ului a fost greşeala vieţii sale.

Riscul de a lucra pe banii altora implică foarte mult angajament. Mai cu seamă pentru că în zootehnie rentabilitatea afacerii este condiţionată de foarte mulţi factori, iar proverbul românesc „Astăzi ai, mâine nu mai ai“ se poate adeveri în orice clipă. Din nefericire, acest lucru s-a întâmplat şi în ferma din Olt.

Prea multe organizaţii şi puţină solidaritate

Ultima lovitură de graţie pe care au primit-o fermierii români este criza cerealelor. Tot mai mulţi se plâng de faptul că animalele lor vor muri de foame dacă balanţa costurilor de producţie şi a venitului nu se va echilibra. Fără să fie sprijiniţi în vreun fel de stat sau în cel mai bun caz primind subvenţii nesemnificative, fermierii au început să caute singuri soluţii pentru traversarea cu bine a acestei perioade negre. Conştient de faptul că nu mai putea asigura vitelor hrana necesară, fermierul din Olt a încercat să stabilească câteva parteneriate cu fermierii din sectorul vegetal prin care cerea posibilitatea ca după recoltarea producţiei să i se permită să adune resturile vegetale.

Răspunsurile au fost în unanimitate negative şi au subliniat o lipsă gravă de solidaritate. Nimeni nu a fost interesat de propunerea sa, chiar dacă termenii contractuali erau mulţumitori pentru ambele părţi. Potrivit domniei sale, agricultorii se gândesc doar la structura culturilor de pe urma cărora să profite imediat, fără să fie interesaţi de valoarea mare pe care o au subprodusele în sectorul de creştere a animalelor. Cu aceeaşi propunere s-a prezentat şi la înalte structuri  administrative, dar fără succes. Concluzia? Nimeni nu pare să fie interesat de rezolvarea acestei probleme!

Au mai rămas doar grajdurile goale

Fără posibilitatea de a asigura hrana necesară vitelor, în septembrie anul trecut domnul Buzatu s-a văzut nevoit să renunţe la cele 50 de vaci pe care le deţinea. Astăzi, grajdurile şi depozitul de furaje sunt goale, iar durerea şi povara acestui lucru sunt greu de ascuns. Ţăran din tată-n fiu, nu se poate împăca cu gândul că şi-a înstrăinat animalele, dar recunoaşte că a fost cea mai bună soluţie. Anul trecut furajarea lor l-a costat mai bine de un miliard şi jumătate, în vreme ce preţul litrului de lapte oscilează, în funcţie de politica unităţilor de procesare, între 5 bani şi 1 leu.

Pentru a nu intra sub incidenţa legii, întrucât avea obligaţii contractuale până în martie anul acesta, şi-a trimis animalele la o fermă din Covasna. Vacile mutate din ferma din Olt sunt în continuare în proprietatea lui Vasile Buzatu, însă viţeii care rezultă din fătări îi revin atât lui, cât şi fermierului din Covasna. A convenit cu acesta să facă o analiză de producţie timp de trei luni de zile asupra nucleului său de vaci. Ulterior acestei perioade, în fiecare săptămână o parte din producţia de lapte, aproximativ 500 de litri, urma să fie adusă la unitatea de procesare din Olt. Însă, de când s-a acutizat criza cerealelor, a renunţat să mai colecteze această producţie.

O unitate de procesare mică, dar eficientă

A fost o perioadă în care perspectivele pentru microferma din Olt erau foarte bune. Mizând pe acest lucru, dar şi din dorinţa de a nu depinde de unităţile de procesare, a pus pe picioare, din resursele sale, propria fabrică de prelucrare a laptelui. Unitatea este complet automatizată şi are o capacitate de 1.000 litri de lapte în opt ore. Investiţia făcută se ridică la o valoare aproximativă de un miliard şi jumătate, bani care s-au amortizat în trei ani.

Chiar dacă, din punctul de vedere al dimensiunii, unitatea nu poate concura cu brandurile din acest sector, calitatea obţinută aici se ridică la cele mai exigente standarde. Întrucât în ultimele trei luni nu a mai adus lapte din ferma de la Covasna, pentru a nu fi nevoit să închidă şi porţile fabricii de procesare colectează lapte de la fermierii din Olt care au rezistat crizei. Produsele obţinute – laptele crud ambalat în pungă, laptele sana, smântâna şi brânza – le valorifică în pieţele Agrostar, organizate o dată pe săptămână. Nu duce lipsă de clienţi, pentru că produsele reprezintă garanţia calităţii.

Laura DOBRE ZMARANDA
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 APRILIE 2011

֩ Comentarii