Imprimati articolul

EDITORIAL - Ne furăm singuri căciula

Aceasta este imaginea creată de evazioniştii „pricepuţi“ ai economiei româneşti, mai ales în această perioadă în care ţara se află în plină criză, aş spune mai întâi morală şi apoi economică. Un motiv în plus de a aprecia că fenomenul a devenit „sport naţional“ ce se manifestă în toate domeniile din economie.

Printre preocupările principale ale autorităţilor se află întărirea disciplinei în colectarea taxelor la bugetul de stat. O măsură lăudabilă, fără îndoială, dacă aceasta ar viza tot spectrul comercial, până la urmă tot ce mişcă în economia românească. Printre ţintele vizate sunt şi activităţile din agricultură. Aportul semnificativ adus anul trecut de acest sector în creşterea economică i-a făcut pe mulţi să susţină că reducerea evaziunii fiscale în agricultură ar rezolva multe dintre problemele financiare la nivel naţional.

Într-o oarecare măsură au dreptate. Dar să nu uităm că evaziunea fiscală n-o fac doar agricultorii, fie ei mari sau mici, ci mai degrabă comercianţii de produse agricole.

Apoi, nu ştiu ce mare evaziune fiscală poate face un producător vânzând trei legături de zarzavat la poarta casei. Poate că atenţia autorităţilor ar trebui să se îndrepte către cei care fac comerţ „intracomunitar“ cu astfel de produse, aduse de aiurea în cantităţi impresionante, „taxate“ poate doar de vameşii isteţi, dar şi de către „samsarii“ de la nivel naţional.

Fenomenul a cuprins, cum spuneam, întreaga economie şi se manifestă fără a fi stânjenit de cineva, în ciuda protestelor, ce-i drept mult prea voalate, ale contribuabililor oneşti asupra cărora presează efectele neputinţei ori indiferenţei autorităţilor de a scoate economia „gri“ la „vedere“. Fără îndoială, este mult mai comod să ai controlul asupra agenţilor economici cu evidenţă bine organizată decât să „iei la mână“ miile de falşi producători şi comercianţi care inundă pieţele cu la fel de false documente eliberate prin bunăvoinţa unor indivizi din primării în schimbul unor... mici atenţii.

Dar, asta-i România, am putea spune în faţa acestei stări de fapt în care nu putem interveni. Numai că neputinţa ori dezinteresul (sau interesul?!) autorităţilor de a (nu) face ordine în economie generează o adevărată avalanşă de taxe şi impozite pe care trebuie s-o suporte mai întâi tot cei cu respect faţă de statul căruia îi aparţin şi de semenii lor.

Până la urmă, ceea ce se întâmplă în această... economie de piaţă aflată – vrem sau nu s-o recunoaştem – într-o totală degringoladă nu face decât să genereze instabilitate economică şi, după cum s-a constatat, politică. Aşa-i când vrem să ne furăm singuri căciula. Sau nu vrem, dar tot aşa iese?!

Ing. Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 16-17, 16 AUGUST – 15 SEPTEMBRIE 2012

֩ Comentarii