Imprimati articolul

EDITORIAL - Vrajba pământului

Nu mi-aş fi imaginat vreodată că pământul ar putea naşte atâta ură între oameni. Conţinutul ambiguu al unor acte normative, parcă astfel concepute încât să dea de lucru avocaţilor, notarilor cadastriştilor, judecătorilor şi nu să ofere o „reparaţie morală“ proprietarilor de terenuri agricole, a produs mai degrabă sămânţă de discordie în spaţiul rural. La imperfecţiunile legislative se mai adaugă şi superficialitatea cu care autorităţile abordează problemele fondului funciar, acestea făcând astfel loc …parului, furcii şi, în cel mai bun caz, simplului pietroi de răzor, uşor de mutat mai la stânga sau mai la dreapta. Bună treabă pentru justiţie.

Au trecut ani, iată, mai bine de douăzeci, şi lucrurile încă n-au intrat pe făgaşul lor normal. Chiar dacă proaspeţii proprietari de terenuri, fie şi doar pe hârtie, încep să înţeleagă necesitatea şi importanţa realizării unor exploataţii care să ofere performanţă, nu pot concura la aceasta din cauza ...actelor. Birocraţia excesivă, apoi taxele, onorariile, la care se mai adaugă şi ...micile atenţii oferite ca lucrurile să meargă mai repede, ajung să depăşească de cele mai multe ori valoarea terenului supus tranzacţiei. În ciuda eforturilor autorităţilor de a organiza teritoriul agricol, cele mai multe exploataţii, dacă pot fi numite astfel, au rămas la dimensiuni aproape imposibil de luat în cultură.

Ne place să spunem că avem pământ de o calitate deosebită, să recunoaştem că ne tragem din agricultori a căror obârşie se pierde în negura timpului, să aducem laudă Celui de Sus că ne-a hărăzit cu bogăţii şi frumuseţi fără seamăn. Cu ce folos, de vreme ce nu catadicsim să punem în valoare toate cele de care avem parte?   Ascultam deunăzi un ins ce se dădea de ceasul morţii încercând să convingă cât de multă treabă face el şi instituţia pe care o reprezintă pentru a ordona pământurile oamenilor şi a le pune, vezi doamne, în valoare. Asemenea insului sunt şi numeroşi demnitari, politicieni care ştiu a îmbrăca idei în cele mai elevate cuvinte, dar numai atât. Faptele sunt încă departe de momentul în care ar putea fi puse în practică. Despre agricultură vorbesc rar, iar când o fac, parcă nimic nu se leagă. Încerc să cred că nici nu-şi doresc să funcţioneze ceva cum trebuie.

Iniţiativele privind organizarea teritoriului, comasarea terenurilor, realizarea unei aşa zise bănci funciare sunt salutare, dar prea departe de a putea fi puse în practică. Se invocă lipsa voinţei politice. Este, din păcate, o realitate tristă, dar adevărată. Accepţiunea de a importa ceea ce noi am putea produce din belşug, de a interzice să produci ceea ce ne trebuie, de a face parcă totul pentru prosperitatea agricultorilor de oriunde ignorând proprii tăi agricultori şi, până la urmă, propria ta ţară, este de neînţeles. O politică parcă de desnaţionalizare, împănată cu legi ce seamănă discordie şi defăimare. Nimic din ce-i al nostru nu mai e bun. Sau nu ne mai aparţine. Iată de ce, cum spuneam, încerc să cred că nu prea se doreşte ca treaba să meargă şi la noi. O fi şi aici vreun angajament? Cine mai ştie!

Ion BANU
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 11, 1-15 IUNIE 2011

֩ Comentarii