Imprimati articolul

Flori de vară

Gura-leului (Antirrhinum L)

Este o plantă vivace, originară din nordul Africii şi sudul Europei. Este rezistentă, nepretenţioasă în cultură, înfloreşte abundent, până toamna târziu, şi prezintă o varietate mare de culori, de la alb curat, până la purpuriu închis. Este floarea preferată a grădinilor săteşti, dar se foloseşte la fel de mult în parcuri şi platbande.

Antirrhinum majus L. are tulpinile ramificate de jos, cu înălţimi cuprinse între 25 şi 75 cm, iar florile, dispuse în racem sau spice dense, se deschid eşalonat. Floricultura cunoaşte mai multe grupe de plante, în funcţie de înălţimea plantelor şi mărimea florilor: A. grandiflorum sau A. maximum, cu talie înaltă (80 cm) şi flori mari, folosite şi ca plante tăiate; A. nanum grandiflorum, cu talie mijlocie, 40-50 cm, cu flori mari şi foarte mari; A. nanum compactum, cu talie semimijlocie, de 20-30 cm înălţime; A. nanum pumilum, cu talie mică, 15-25 cm.

Gura leului se înmulţeşte prin butaşi, recoltaţi vara sau la începutul toamnei, iarna ţinându-se în răsadniţe, şi prin seminţe, care au o putere de germinaţie de 4 ani. Ultimul procedeu are dezavantajul de a nu păstra însuşirile plantei şi de a da mari variaţiuni ale aceluiaşi soi. Semănatul se face în august-septembrie, afară, pe brazde, iar când răsadul este viguros se repică în răsadniţe, unde va şi ierna. Primăvara, în aprilie, răsadul se plantează la loc definitiv, într-un pământ uşor nisipos, la soare sau la semiumbră.

Gheaţa (Begonia L.)

Constituie cel mai bogat material pentru o grădină (covoare, borduri şi mozaicuri) poate pentru faptul că are o mare varietate de forme şi culori ale frunzelor şi florilor, o înflorire puternică şi de lungă durată. Cea mai răspândită specie este Begonia semperflorens, cu tulpini verzi pur până la verde – arămiu, suculente, cu înălţimea de 13-35 cm.

Frunzele sunt şi ele cărnoase, ovate, cu marginea uşor dinţată, iar florile, prinse de un peduncul roz aprins, sunt grupate câte 5-10 într-o inflorescenţă, de culoarea albă, până la roşie. Begonia se înmulţeşte prin seminţe: semănat în decembrie-februarie, în spaţii protejate, după răsărire se fac două repicări, iar plantarea la loc definitiv se face primăvara devreme, dar după ce a trecut pericolul brumelor târzii.

Nemţişor (Delphinium L.)

Este o plantă cu 150 de specii anuale sau vivace, originară din zonele temperate ale globului, rezistentă şi nepretenţioasă în cultură. Tulpina este groasă şi fistuloasă, glabră, cu înălţimi variabile, de la 40 la 110 cm. Este decorativă prin florile dispuse într-un ciochine spiciform, de-o eleganţă aparte, neregulate ca mărime, având un pinten egal de lung ca floarea.

Planta înfloreşte din iunie şi până în septembrie, iar florile îmbracă o gamă largă de culori şi tonuri, de la albastru deschis, până la albastru închis, aproape negru, roşu – în toate nuanţele, cenuşiu, cafeniu şi arămiu. Nemţişorul suportă mai greu transplantarea, de aceea semănatul se va face direct la locul rezervat în grădină, prin octombrie-noiembrie. Se poate semăna şi primăvara foarte devreme, imediat după dezgheţ. Suportă orice fel de sol, însă dacă dorim flori frumoase este de preferat să-i oferim un pământ bine lucrat şi bogat în substanţe nutritive.

Gazania

Este originară din Africa şi înfloreşte din iulie-august şi până toamna târziu. Speciile de Gazania sunt plante pitice, cu lăstari viguroşi şi frunze de culoare verde cenuşiu, cu flori mari, care se deschid numai la soare, de culoare galben-auriu. Cele mai folosite specii sunt G. longiscapa – cu tulpini târâtoare şi flori galbene, cu baza ligulelor dungate, pătată cu alb sau brun, şi G. splendens – cu flori galbene portocalii şi cu cerc negru. Semănatul se face în răsadniţe, primăvara devreme (martie), iar în mai, după un repicat, se plantează, aţi intuit, într-un loc expus la soare.

Regina-nopţii (Nicotiana L)

Regina nopţii este originară din America şi Australia şi a fost/este căutată pentru parfumul unic degajat în timpul nopţii, atunci când se şi deschide floarea, de altfel. Dacă vreţi, ea nu trebuie să lipsească din nicio grădină, mai ales din cele romantice. Înfloreşte din iunie şi până toamna târziu. Florile, altminteri numeroase, albe sau cu nuanţe de roz, foarte parfumate, dispuse în racem, formează un panicul mare la vârful tulpinii. Regina nopţii se seamănă din martie şi până în aprilie, în spaţii calde, protejate. Seminţele germinează în 15 zile, iar plăntuţele se repică şi sunt scoase la locul de plantare în luna mai.

Ochiul-boului (Callistephus L.)

Este o floare originară din China, considerată una dintre cele mai frumoase, răspândită cam pe toate meridianele globului. Florile – solitare în vârful tulpinilor, cele marginale ligulate şi divers colorate, cele centrale, de culoare galbenă –sunt dispusă în capitule mari şi frumoase, cu un colorit foarte divers, de la alb la roşu închis şi de la albastru până la violet închis. 

Seamănă, în funcţie de soi, cu florile de bujor, de trandafir sau de crizantemă. Înmulţirea se realizează prin seminţe (puterea de germinaţie este de 3 ani), iar semănatul se realizează în răsadniţe, în lunile martie-aprilie, şi direct afară, în luna aprilie. Sămânţa va fi împrăştiată mai rar, pentru a rezulta plante robuste, şi se va acoperi cu un strat subţire de nisip. Când firul are 2 sau 3 frunzuliţe se repică. Plantele se mută la locul definitiv în luna mai.

Brumărele, scânteiuţe (Phlox L.)

Brumărelele provin din America, sunt nepretenţioase, cu înflorire îndelungată şi neîntreruptă, din vară şi până toamna târziu şi flori unicolore, marmorate sau striate, de un colorit variat. După felul florilor, plantele au fost împărţite în două grupe: rotundata, cu marginea florilor rotundă, şi stelaris, cu florile în formă de stele. Semănatul (puterea de germinaţie a seminţei este de 2 ani) se face în răsadniţe semicalde sau reci, în februarie-martie, se repică o dată, apoi se plantează la loc definitiv, la 20-25 cm. Operaţiunea se poate face primăvara devreme, fiindcă plăntuţele rezistă la brumele târzii.  Semănatul poate avea loc şi la locul definitiv, la începutul lunii aprilie, la distanţa de 25-30 cm. Pentru a conserva culoarea, plantele se pot înmulţi şi prin butaşi plantaţi la ghivece mici, în luna septembrie, iernarea având loc în răsadniţă, în locuri luminate.

Maria Bogdan
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 15, 1-15 AUGUST 2012

֩ Comentarii