Imprimati articolul

Gheorghe Albu speră la un mandat plin

Fermierii trebuie să-şi schimbe mentalitatea şi să se asocieze pentru a înfiinţa unităţi de procesare, pentru a nu mai depinde de cei care le achiziţionează produsele. Astfel, se pot elimina divergenţele dintre producători, procesatori şi comercianţi, declara în primul său mandat dl Gheorghe Albu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. După cinci ani el revine la minister cu aceleaşi gânduri, una dintre misiunile sale fiind aceea de a găsi mijloacele prin care să-i încurajeze pe fermieri să-şi încheie circuitul agricol.

– Ocupaţi pentru a doua oară funcţia de secretar de stat în Ministerul Agriculturii, printre atribuţiile dumneavoastră cea mai importantă fiind relaţia cu Parlamentul. Cu ce gânduri v-aţi reîntors?

– Vreau să spun că nu numai relaţia cu Parlamentul intră în responsabilităţile mele. Atribuţiile sunt mult mai mari prin faptul că fiecare secretar de stat face parte din echipa de conducere a Ministerului Agriculturii şi împreună lucrăm la strategiile pentru viitor. Închipuiţi-vă că, la ora actuală, România până la sfârşitul anului trebuie să-şi aducă contribuţia la construirea noii Politici Agricole Comune.

Mai mult, vrem să punem un accent deosebit pe industria alimentară, adică pe închiderea acestui traseu dintre producător şi consumator. Astfel, prin modificarea Hotărârii de Guvern nr. 325, Ministerul Agriculturii a înfiinţat o direcţie generală de industrie alimentară care să vină cu strategii în domeniu, să creeze cadrul legislativ şi să găsească resursele de finanţare pentru cei care vor să investească în acest domeniu, în aşa fel încât ciclul de la producător la consumator să fie cât mai scurt.

Prin scurtarea acestuia au de câştigat şi producătorii agricoli şi consumatorii, pentru că atunci produsele agricole ajunse pe piaţă sunt mai ieftine. Prin aceste măsuri vrem să eliminăm intermediarii de pe piaţă şi asta este marea provocare! Ministerul Agriculturii nu a avut niciodată printre obiectivele sale dezvoltarea unei astfel de direcţii, deşi cred că este rolul nostru să-i încurajăm pe fermieri să închidă circuitul de producţie prin unităţi de morărit şi panificaţie, prin unităţi de procesare lapte – carne şi prin depozite pentru legume-fructe.

– Credeţi că vor fi suficiente cele şase luni pe care le aveţi la dispoziţie pentru a face funcţională această relaţie între Ministerul Agriculturii şi Parlamentul României şi pentru a vă atinge celelalte obiective?

– Eu am încredere că echipa de la Ministerul Agriculturii va avea – în afară de cele 6 luni până la alegerile generale – un mandat plin, tocmai de aceea există posibilitatea să transpunem politici şi programe care să vină în interesul celor care lucrează în domeniul agriculturii şi în activităţile conexe. Chiar dacă mandatul este scurt, cum vă spuneam, este foarte mult de lucru. Eu mă bucur că am revenit în Ministerul Agriculturii, am găsit aici o echipă tânără care este pregătită şi cred că va face faţă atât provocărilor actuale cât şi celor viitoare.

Vă spuneam de Politica Agricolă Comună care practic trebuie reconstruită până la sfârşitul anului, iar noi trebuie să profităm de experienţa dobândită în perioada derulării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, care se va încheia în 2013. Sperăm ca noua construcţie a Politicii Agricole Comune să fie una numai în beneficiul României, al producătorilor agricoli şi să sprijine mai mult dezvoltarea agriculturii. Trebuie să negociem plata pe suprafaţă în aşa fel încât să nu mai existe diferenţe între ţările vechi membre ale Uniunii Europene şi cele noi, printre care şi România.

– Aţi condus pentru o perioadă Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Constanţa. Care au fost marile provocări cu care v-aţi confruntat aici, unde vă desfăşuraţi cea mai mare parte a activităţii?

– Dobrogea, în domeniul agricol, are un statut aparte, dar eu am să mă refer în special la judeţul Constanţa, unde practic mi-am desfăşurat activitatea şi unde mă voi reîntoarce când mi se va termina mandatul. Cu un areal de peste 700 mii de ha, din care teren arabil peste 480 mii de ha, Constanţa reprezintă o forţă în domeniul agricol.

Tocmai de aceea, în primul mandat am convins conducerea Ministerului şi a Guvernului să emită hotărâri de guvern pentru ca Dobrogea să beneficieze în întregime de un statut aparte. Acest areal, având în vedere potenţialul mare de producţie, are nevoie în primul rând de sisteme de irigaţii, dar şi de măsuri adiacente, care să vină să stopeze fenomenele de deşertificare. Astfel, prin cele două hotărâri de guvern au fost prevăzuţi bani pentru înfiinţarea perdelelor forestiere.

În judeţul Constanţa există acum cele mai multe suprafeţe. Numai în ultimii 3 ani prin activităţi comune cu cei de la Consiliul Judeţean au fost produşi peste 11 milioane de puieţi, material săditor care a fost distribuit gratuit producătorilor agricoli şi care au fost plantaţi. Mai mult, unele dintre ele au ajuns la stadiul de masiv, iar efectele lor sunt vizibile. Ele se reflectă în special în diferenţele de producţie – în anii secetoşi – între culturile care se găsesc în afara câmpurilor de perdele forestiere şi cele care se găsesc în interiorul acestora şi care sunt de cca 200%.

Tocmai de aceea, dacă nu reuşim să reabilităm sistemele de irigaţii, măcar să venim cu măsuri care să combată deşertificarea şi care să diminueze efectele secetei, având în vedere faptul că Dobrogea are un specific aparte din acest punct de vedere. Precipitaţiile sunt puţine şi fenomenele meteorologice sunt deosebite, predominante fiind canicula şi vântul cu intensitate mare.

– Sunteţi absolvent de studii agronomice, aţi lucrat de-a lungul timpului şi în producţie, cum vedeţi evoluţia acestui sector în ultimii ani?

– Există o diferenţă mare legată de tehnologii şi o alta legată de mentalităţi. Dacă acum treizeci şi ceva de ani, când eu am terminat facultatea, tehnologiile erau acelea pe care le cunoaştem cu toţii, mult mai înapoiate decât în prezent, astăzi avem tehnologii moderne care măresc productivitatea muncii. Mai mult, prin sporirea productivităţii muncii, dar şi prin efectuarea unor lucrări de precizie, de calitate, există şi eficienţă. Practic, aceasta este diferenţa de mentalitate faţă de perioada de atunci cu cea de acum. Dacă atunci urmăream numai cantitatea la hectar şi nu eficienţa economică, astăzi practic lucrăm numai pentru a obţine eficienţă.

Iulian Andrei
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 13, 1-15 IULIE 2012

֩ Comentarii