Imprimati articolul

Greutatea mieilor la fătare

Pentru obţinerea unor miei cu o greutate bună la naştere, tehnologia de creştere a tineretului ovin trebuie aplicată din momentul fecundării şi continuată pe întreaga perioadă a dezvoltării uterine, deoarece procesul de creştere şi dezvoltare prezintă cerinţe biologice diferite. Cercetările au demonstrat că vitalitatea şi ritmul de creştere a mieilor până la înţărcare sunt cu atât mai mari cu cât greutatea la naştere este mai mare. Atunci când oilor mamă li se asigură condiţii de întreţinere şi furajare normale, greutatea mieilor la naştere variază în cadrul rasei după cum urmează: Merinos şi Karakul 3,0-5,5 kg; Ţigaie 3,0-4,5 kg; Ţurcană 2,5-3,5 kg; rase specializate pentru producţia de carne 4,0-5,5 kg.

Factori determinanţi

• În general, mieii au o creştere de 7-8% din greutatea părinţilor. S-a constatat că oile exercită asupra produşilor un efect matern, determinat de greutatea la montă şi de condiţiile asigurate pe timpul gestaţiei.

•Vârsta oilor influenţează greutatea mieilor la naştere. Astfel, primiparele − fiind în procesul de creştere − vor făta miei mai mici comparativ cu oile adulte. Această diferenţă dispare după un an dacă animalul este furajat şi întreţinut în condiţii optime.

• Berbecuţii sunt mai graşi la naştere cu 15-20% decât femelele. Acest lucru se datorează, în special, dimensiunilor placentei care este cu 10%mai mare decât la femele. Dar chiar şi la placente cu dimensiuni egale, berbecuţii sunt cu 5% mai grei decât femelele.

• Tipul de fătare, simplă sau dublă, marchează greutatea mieilor la naştere, prolificitatea variind în funcţie de gradul de ameliorare. Greutatea mieilor gemelari este cu 20% mai mică decât a celor proveniţi din fătări simple. În cazul fătărilor triple, greutatea produşilor reprezintă 77% din greutatea celor gemelari şi 60% din greutatea unui miel de la o fătare simplă. Pe parcursul dezvoltării, mieii gemelari pot egala greutatea celor rezultaţi din fătări simple. La mieii din rasa Ţigaie, în condiţiile unei hrăniri raţionale, acest lucru se poate realiza începând cu vârsta de un an şi şapte luni, iar la mieii din rasa Merinos la un an şi şase luni.

Hrănirea oilor în perioada gestaţiei

Dezvoltarea fătului depinde, în special, de furajarea oilor în a doua parte a gestaţiei, atunci când fătul înregistrează o creştere de 80%. În această perioadă cresc cerinţele nutriţionale şi datorită faptului că organismul oii are nevoie de substanţe precum proteine, calciu şi fosfor pentru susţinerea apropiatei lactaţii. Factorii de mediu extern influenţează de asemenea greutatea mieilor la fătare. Stresul termic, care reduce apetitul mamei cumulat cu mărirea stării de veghe, afectează negativ greutatea la naştere a mieilor, mai ales vara.

Greutatea la naştere determină şi procentul de pierderi şi mortalitate în primele săptămâni de viaţă. La mieii cu o greutate sub 2 kg la naştere, pierderile pot ajunge până la 60%. La produşii care depăşesc 4,5-5 kg pierderile sunt de doar 5-6%. Greutatea trebuie stabilită imediat după fătare, întrucât după uscarea mielului aceasta scade cu aproximativ 250 g, la care se adaugă şi o pierdere de 20 g/oră ca urmare a activităţii metabolice de adaptare.

Ing. Bogdan MACOVSCHI
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2011

֩ Comentarii