Imprimati articolul

...dătători de legi şi datini
Iliada, în variantă moldovenească

De-a lungul istoriei, nu de puţine de ori, pricina războaielor a fost o femeie. O astfel de situaţie a cunoscut-o şi Moldova sub domnia lui Bogdan al III-lea, urmaşul lui Ştefan cel Mare. După ce trupul voievodului a fost depus în locul de veşnică odihnă, la mănăstirea Putna, Bogdan-Vlad urcă pe tronul Moldovei. „Are vreo 25 de ani, scrie doctorul Matei Muriano care îl îngrijise pe Ştefan [...] – calcă pe urmele tatălui, modest ca o fată şi puternic, e amic al curajului şi al oamenilor curajoşi.“

O cerere respinsă

La mai puţin de un an de la moartea tatălui său, Bogdan „cel orb şi grozav” (îşi pierduse un ochi într-o luptă) o cere în căsătorie pe Elisabeta, sora regelui Alexandru al Poloniei. Pentru a-l câştiga pe marele său vecin, Bogdan restituie Pocuţia cu cetăţile Kolomeia, Tysmienica şi Czeczyhiesy. Fireşte, primeşte mulţumiri pentru gest, dar răspunsul pentru căsătorie este amânat. Motivul? Mama fetei se opunea din pricina deosebirii de confesiune, iar Elisabeta nu-l voia pe voievodul moldovean fiindcă acesta era „grozav la faţă şi orb de un ochi“. Voievodul moldovean reacţionează, ocupă Pocuţia şi pradă zonele învecinate. Polonii, la rândul lor, năvălesc în Moldova până la Botoşani, făcând „multă pagubă şi pieire”. Între timp, pe tronul Poloniei urcă Sigismund, fratele fostului rege şi al Elisabetei. Bogdan crede că momentul este favorabil. Cum Elisabeta se împotriveşte din nou, Bogdan trece Nistrul „arzând şi prădând ţara, scrie un cronicar polon.“ Oraşul Rohotin este ars, după care „cu mare izbândă s-au întors la scaunul său la Suceava fără nicio sminteală şi robilor ce-i adusese din ţara leşească le-au împărţit hotare în ţara sa“.  Cum voievodul demobilizase oastea, trupele polone intră în Moldova, fără să întâmpine nicio rezistenţă, ard Cernăuţii, Dorohoiul, Botoşanii şi Ştefăneştii, iar cavaleria ajunge chiar până la Cotnari.

Împăcare silită

După mai bine de patru ani de conflict, părţile acceptă medierea regelui ungar Vladislav. Tratatul încheiat în ianuarie 1510 restabileşte „pacea veşnică şi înţelegerea”. Voievodul moldovean renunţă la proiectata căsătorie, se restituie reciproc prizonierii şi prăzile atâtea câte mai erau. Pentru rezolvarea diferendului privind Pocuţia, s-a creat o comisie mixtă ungaro-polono-moldovenească, fără niciun rezultat, în ciuda deselor convocări, astfel încât Bogdan pierde una dintre preţioasele moşteniri rămase de la marele Ştefan, aşa cum a pierdut în urma unui proces Cetatea de Baltă şi toate celelalte posesiuni din Transilvania. Cum încuscrirea cu regele Poloniei n-a mai avut loc, Bogdan se însoară „cu o doamnă din ţară, pe nume Nastasia, îngropată la mănăsti­rea Dobrovăţ. Cea de a doua soţie, Ruxandra, a fost fiica voievodului muntean Mihnea cel Rău. Cei care l-au urmat la tron sunt rezulta­tele unei legături cu o oarecare Stana de la care Bogdan a avut patru feciori şi trei fete. Tot nelegitimi, ca urmare a unei legături cu „Anastasia Doamna“, au fost viitorul domn Alexandru Lăpuşneanu şi Alexandru Cornea, domn pentru puţin timp, înaintea celei de a doua domnii a lui Petru Rareş.

Stelian Ciocoiu
REVISTA LUMEA SATULUI NR. 3, 1-15 FEBRUARIE 2011

֩ Comentarii